18 Ianuarie 2016
2359 accesări
0 comentarii

Cunoscută în popor drept pietre la rinichi sau nisip la rinichi, litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin pre-zenţa şi dezvoltarea calculilor (pietrelor rezultate din precipitarea sărurilor din organism), la nivelul rinichilor.

„Aceşti calculi se pot deplasa de la nivelul rinichilor spre uretre, adică tuburile care leagă rinichii de vezica urinară, şi pot bloca traiectul urinei, respectiv calea urinară. Stagnarea urinei poate provoca infecţia şi dilatarea căii urinare”, explică dr. Gianina Gabriela Şotilă, medicspecialist nefrolog cu competenţă în ecografie generală în cadrul Clinicii MEDSTAR 2000 Constanţa.

Statisticile relevă faptul că aproximativ 7 la sută din populaţia României a suferit cel puţin o colică renală de-a lungul vieţii, cauza principală ce duce la formarea calculilor renali fiind reprezentată de aportul insuficient de lichide. Practic, litiaza renală afectează până la 5 la sută din populaţia generală, iar riscul de eliminare a unui calcul pe parcursul vieţii fiind de8-10 la sută. „Creşterea incidenţei ne-frolitiazei în ţările industrializate este asociată cu îmbunătăţirea standardelor vieţii, consumul mare de carne, în special alimente procesate gen fast-food, con-sumul mare de alimente sărate, băuturi carbogazoase, şi este strâns corelată cu rasa şi etnia, precum şi cu regiunea de provenienţă”, mai precizează medicul specialist. Acesta remarcă şi o variaţie sezonieră a litiazei renale, incidenţa maximă a calculilor cu oxalat de calciu apare mai frecvent pe timpul verii, la bărbaţi, iar la femei apar în prima perioadă a iernii. De altfel, calculii se dezvoltă de două ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Cei mai mulţi bărbaţi care se trezesc cu pietre la rinichi au în jur de 30 de ani, iar femeile în general la 35 şi la 55 de ani. Odată formată litiaza renală, probabilitatea dezvoltării altor calculi în următorii cinci până la şapte ani este de aproximativ50 la sută.

Multe lichide şi puţine mezeluri şi semipreparate

Formarea calculilor la nivelul tractului urinar are loc atunci când urina este prea concentrată în anumite săruri minerale care precipită în rinichi, vezică sau pe căile urinare, cauzele fiind multiple, însă cel mai frecvent din cauza dereglărilor de metabolism, după o infecţie urinară”, mai precizează dr. Gianina Gabriela Şotilă.

Potrivit acesteia, aproximativ 80 la sută dintre pacienţii cu pietre la rinichi prezintă calculi pe bază de calciu, care, de cele mai multe ori, sunt compuşi în principal din oxalat de calciu sau, mai rar, fosfat de calciu. Dincolo de factorii favorizanţi, cum ar fi anomaliile genetice ale rinichilor, infecţiile urinare dese sau chiar umiditatea şi temperatura crescută în care trăieşte pacientul, formarea calculilor renali poate fi evitată păstrând anu-mite reguli de alimentaţie.

De pildă, aportul scăzut de lichide este asociat cu un risc crescut de a dezvolta litiază renală. Astfel, medicul recomandă să consumăm cel puţin doi litri de lichide pe zi. Mesele copioase cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri pot mări concentraţia de substanţe cristalizabile în urină. De asemenea, mezelurile, semi-preparatele cu multă sare, carnea care provine de la animale hrănite cu hormoni de creştere, dar şi legumele stropite cu pesticide au, de asemenea, un impact major asupra sistemului renal. Totodată, administrarea în exces de suplimente cu vitamina C poate duce la o creştere a nivelului de oxalaţi în urină şi poate fi astfel favorizată formarea calculilor.

Pentru consultaţii şi tratament de specialitate puteţi contacta Clinica MEDSTAR 2000, la numărul de telefon 0241/638.251, singurul spital privat cu secţie Medicală şi paturi de Nefrologie. Internările se fac fie în regim de internări pe Foaie de zi, fie pe Foaie de internare continuă.

Pacientul trebuie să aibă asupra lui biletul de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist către specialitatea Nefrologie, cardul de sănătate şi buletinul.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Andreea PERHAIŢĂ