Aderențele abdominale și pelvine sunt niște benzi de țesut cicatricial care apar după o intervenție chirurgicală sau o complicație în această regiune. Specialiștii spun că, atât aderențele abdominale, cât și cele pelvine apar după un eveniment inflamator în organele și suprafețele situate în această regiune a corpului. Acestea sunt benzi de țesut cicatricial ale căror manifestări clinice pot varia. Uneori sunt asimptomatice, dar în anumite cazuri sunt un factor declanșator al durerii abdominale. De asemenea, pot provoca disconfort abdominal, obstrucție intestinală și infertilitate feminină.

Cauza obișnuită este, de obicei, manipularea conținutului acestor cavități în timpul operațiilor deschise. Totuși, pot exista și alți factori de risc, cum ar fi anumite boli. După cum am menționat, ambele tipuri de aderențe sunt benzi de țesut cicatricial, cu vase de sânge și nervi, formate între două suprafețe. Adesea, apar de la o buclă intestinală la alta (organ-organ) sau de la o buclă intestinală către peretele abdominal.

Acest lucru face ca suprafețele să adere una la cealaltă, ceea ce afectează mobilitatea. De cele mai multe ori, acest lucru apare după un eveniment traumatic sau un proces inflamator care activează mecanismele ce duc la repararea țesutului deteriorat. De exemplu, în caz de intervenție chirurgicală pelvină deschisă, riscul dezvoltării aderențelor poate fi de până la 90%. De asemenea, aderențele pot apărea și în caz de chiuretaj uterin. În operațiile abdominale deschise probabilitățile sunt puțin mai mici, dar tot mari, ajungând până la 75%. Cele mai riscante situații sunt manipularea apendicelui și manipularea vezicii biliare.