Adiția osoasă este procedeul chirurgical de adăugare de os suplimentar în locurile în care acesta lipsește. Specialiștii spun că rolul acestei proceduri este de a completa locurile unde există goluri, pentru a realiza anumite proceduri stomatologice (implanturi, proteze etc.). Nu este o procedură opțională, importanța sa fiind crucială în evoluția clinică a pacientului. De departe cea mai des întâlnită cauză a deficienței osoase este extracția dentară. De ce? Dintele este susținut pe crestele alveolare prin intermediul osului alveolar, care se prezintă sub forma unei depresiuni în care dintele stă suspendat prin intermediul ligamentelor dentare. Practic, după o extracție dentară va rămâne o cavitate care în urma unor procese fiziologice se va închide prin „prăbușirea” pereților. Astfel, ţesutul osos marginal se va deplasa pentru a acoperi cavitatea și drept urmare va apărea o lipsă de țesut în zonele din care acest os a migrat. Acest proces va fi accelerat și mult mai evident în situațiile în care există o extracție traumatică care va distruge parte din osul alveolar. În cazul bolii parodontale, resorbția apare ca urmare a plăcii bacteriene și a tartrului, ce vor duce la inflamarea gingiilor, iar în final ca urmare a proceselor inflamatorii la o deficiență osoasă. Conform unui studiu, din 800 de persoane care au primit implanturi, mai bine de jumătate au avut nevoie de adiție osoasă. De asemenea, în situația în care există o deficiență osoasă ca urmare a bolii parodontale, urmată sau nu și de pierderea dinților este indicat să se facă o adiție osoasă, de cele mai multe ori această manoperă făcând parte din terapia bolii parodontale sau a edentațiilor.