Perfuzia este una dintre cele mai frecvente proceduri medicale și joacă un rol esențial în tratamentele de urgență, intervențiile chirurgicale sau în gestionarea diverselor afecțiuni. Prin intermediul unui cateter conectat la un sistem de tuburi, lichide, medicamente sau substanțe nutritive ajung direct într-o venă sau arteră, asigurând un flux continuu și controlat fără a fi nevoie de reinjectări repetate.

Această metodă permite menținerea echilibrului organismului și administrarea rapidă a substanțelor necesare, fiind folosită în situații variate, de la hemoragii și crize de astm bronșic, la deshidratare severă, infarct miocardic, comă diabetică, infecții grave sau dureri acute greu de controlat. Deși perfuzia este în general sigură, există situații în care aerul poate pătrunde accidental în sistemul vascular, generând ceea ce medicii numesc embolie gazoasă. Aerul poate ajunge în perfuzie printr-un tub deteriorat, prin aplicarea incorectă a liniei venoase sau în timpul îndepărtării perfuziei, când o deschidere temporară în venă permite intrarea aerului. Cantitățile mici de aer sunt în general tolerate de organism, însă depășirea unui anumit prag poate provoca complicații grave, chiar decesul pacientului.

Embolia gazoasă apare atunci când bulele de aer blochează circulația sângelui și afectează organele vitale. În timp ce o embolie la nivel venos se oprește de obicei la plămâni și provoacă daune minime, una arterială poate împiedica sângele oxigenat să ajungă la organe și poate provoca ischemie (afecțiune cauzată de un flux sanguin insuficient către o anumită zonă a corpului, ducând la lipsa de oxigen și nutrienți esențiali, care poate deteriora sau distruge țesuturile). Dacă bula de aer ajunge la inimă, poate declanșa infarct miocardic, iar dacă ajunge la creier poate provoca accident vascular cerebral. Medicii subliniază că doar câțiva mililitri de aer în circulația cerebrală sau pulmonară pot fi fatali. Simptomele emboliei gazoase pot fi diverse și includ dureri musculare sau articulare, palpitații, vedere încețoșată, anxietate, convulsii, amețeli, dificultăți de respirație, dureri în piept, oboseală extremă, tremurături, pierderea coordonării sau a cunoștinței, iar în cazuri severe pot apărea halucinații, paralizii, greață sau colorație albăstruie a pielii.

Prevenția rămâne esențială și presupune eliminarea bulelor de aer din tub înainte de conectarea perfuziei, verificarea stării pungilor cu lichide, păstrarea recipientului la o înălțime corespunzătoare față de pacient și monitorizarea atentă a liniei venoase. Respectarea acestor proceduri reduce semnificativ riscul de embolie gazoasă, care, deși rară, poate fi gravă dacă nu este recunoscută și tratată prompt.