Afazia reprezintă afectarea comunicării verbale prin producerea de leziuni în ariile cerebrale ce conţin centrii limbajului. Aceasta poate determina alterări adiţionale ale proceselor de vorbire, ascultare, scriere şi citire, fără afectarea inteligenţei. Suplimentar se mai pot întâlni: dizartrie (dificultatea de a vorbi), apraxie (dificultatea de a îndeplini anumite acţiuni) şi tulburări de deglutiţie.

Cauza cea mai frecventă de afazie este reprezentată de accidentele vasculare cerebrale. Potrivit dr. Radu Ioan Dragomir, afazia mai poate însoţi, uneori tumorile cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale, bolile neurologice degenerative. Pentru înţelegerea mecanismului de producere, sunt necesare câteva precizări legate de anatomia funcţională a sistemului nervos central.

Grosier, creierul este împărţit în două emisfere: emisfera dreaptă şi emisfera stângă. Centrii vorbirii se găsesc la majoritatea dreptacilor în emisfera stângă, iar la stângaci în proporţie de 60% în emisfera stângă, 5% în emisfera dreaptă şi la restul există o dominanţă mixtă. Modularea limbajului este realizată la nivelul ganglionilor bazali şi cerebelului. Ambele emisfere sunt implicate în procesul de înţelegere a limbajului şi redare verbală a acestuia. „De exemplu, în afazia receptivă (senzorială, fluentă sau Wernicke) bolnavul nu înţelege cuvintele şi nici nu recunoaşte simbolurile auditive, vizuale sau senzoriale. Rezultă ceea ce se numeşte salată de cuvinte, definită ca vorbit fluent, însă fonemele sunt lipsite de sens şi semnificaţie. Cei afectaţi nu sunt conştienţi de incapacitatea lor. Totuşi, starea trebuie diferenţiată de delir, în care apar fluctuația nivelului de conştienţă, halucinaţii şi neatenţie. Afazia expresivă (motorie, nonfluentă, Broca) este caracterizată prin incapacitatea de producere a cuvintelor, însă înţelegerea şi abilitatea de conceptualizare sunt relativ păstrate. Sunt cazuri în care persoana afectată este incapabilă să numească obiecte, locuri, apropiaţi”, a explicat medicul.

Afazia anomică sau amnezică este răspunzătoare de utilizarea unor cuvinte eronate pentru denumirea obiectelor, persoanelor, locurilor şi a evenimentelor. Simptomatologia cuprinde disfuncţiile provocate de afazie, precum afectarea producerii limbajului, dificultăţile de înţelegere a limbajului şi dificultăţi de scriere şi de citire. De asemenea, ele depind de localizarea şi de extinderea leziunii. După un accident vascular cerebral sau după un traumatism cerebral, afazia se instalează imediat. În demenţă sau în tumorile cerebrale, aceasta se instalează progresiv. Atunci când este afectată regiunea posterioară, discursul este fluent, dar cuvintele sunt folosite greşit. În ambele situaţii se mai pot asocia: greutatea de a găsi cuvintele, substituirea cuvintelor cu unele din acelaşi câmp lexical sau cu unele care nu au nicio legătură cu subiectul, modificarea formei cuvintelor, utilizarea unor cuvinte inventate, dificultăţi de formare a frazelor sau alăturarea cuvintelor inventate cu cele reale în construcţii lipsite de sens.

Ultima, afazia progresivă primară apărută în demenţă debutează cu incapacitatea bolnavului de a-şi aminti numele unor persoane sau de a găsi cuvântul potrivit. Discursul va fi ezitant şi dificil, fiind încărcat de cuvinte sau de greşeli gramaticale. Din acest motiv, pacientul va comunica rar, utilizând propoziţii scurte şi simple.