Analizele de urină sunt printre cele mai simple și totodată cele mai importante investigații medicale de rutină. Ele oferă medicilor informații prețioase despre modul în care funcționează rinichii, vezica urinară și întregul aparat urinar. Cu ajutorul acestor teste pot fidepistate infecții, inflamații, boli metabolice sau tulburări renale, chiar înainte ca simptomele să devină evidente.

În practică, pacienții confundă adesea cele două analize cel mai frecvent recomandate: sumarul de urină și urocultura. Deși ambele folosesc aceeași probă biologică, ele au scopuri diferite și se completează reciproc.

Sumarul de urină este un test de rutină, rapid și accesibil, care evaluează caracteristicile fizice, chimice și microscopice ale urinei. El analizează aspectul, culoarea, pH-ul, densitatea, precum și prezența unor substanțe precum glucoza, proteinele, sângele sau bacteriile. Rezultatele pot semnala o posibilă problemă, însă nu stabilesc un diagnostic cert.

Urocultura, în schimb, este o analiză microbiologică complexă, destinată identificării bacteriilor sau fungilor care provoacă infecțiile urinare. Prin cultivarea probei pe medii speciale, laboratorul poate observa dacă există o creștere bacteriană semnificativă. Atunci când numărul de colonii depășește un anumit prag, rezultatul este considerat pozitiv. În plus, urocultura permite realizarea antibiogramei, testul care arată la ce antibiotice este sensibilă sau rezistentă bacteria depistată, ghidând astfel tratamentul corect.

Medicul poate recomanda sumarul de urină ca analiză de rutină, în cadrul unui control anual, sau atunci când pacientul observă modificări ale urinei, cum ar fi o culoare neobișnuită, miros puternic, dureri lombare sau urinări frecvente. Urocultura, pe de altă parte, se recomandă în cazul unei suspiciuni de infecție urinară, mai ales dacă apar usturimi la urinare, febră sau infecții recurente. Ea este esențială și în timpul sarcinii, pentru a preveni complicațiile, dar și în cazul pacienților cu imunitate scăzută ori care folosesc catetere urinare.

Pentru ca rezultatele să fie concludente, recoltarea corectă a probei de urină este esențială. Proba trebuie colectată în recipient steril, din jetul mijlociu de urină, după o igienizare atentă a zonei intime. Este important ca proba să fie dusă la laborator cât mai repede, de preferat în maximum două ore. Recoltarea după începerea unui tratament antibiotic poate duce la rezultate fals negative, deoarece antibioticul inhibă creșterea bacteriană.

Interpretarea rezultatelor trebuie făcută întotdeauna de medic. Un sumar de urină pozitiv poate indica prezența leucocitelor, nitriților sau a bacteriilor, semne posibile ale unei infecții, însă confirmarea se face doar prin urocultură.