Deseori, femeile însărcinate ajung la medic cu anemie. Aceasta este identificată de către medicul curant şi/sau medicul anestezist la consultaţiile preanestezice. În urma diagnosticului, pacientei i se propune un tratament adecvat, profilactic sau curativ, pe care trebuie să îl înţeleagă, să îl accepte prin semnarea consimţământului informat şi să îl urmeze cu stricteţe.

Potrivit dr. Alina Balcan, de la Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna”, anemia este definită la orice scădere a nivelului de hemoglobină din sânge sub nivelul normal. Specialistul este de părere că, deşi este o problemă mondială de sănătate publică, raportarea ei corectă este încă deficitară. „Ea ar trebui efectuată pe şase grupuri populaţionale (preşcolari, şcolari, gravide, femei, bărbaţi, vârstnici) şi per total. De reţinut, însă, din acest raport este o medie mondială de 24,8% (unul din patru oameni), cu vârfuri de peste 40% la preşcolari şi gravide. Incidenţa anemiei se corelează direct cu nivelul de dezvoltare şi cu politicile de Sănătate Publică, cu bolile endemice, cu dietele dezechilibrate şi malnutriţia, dar şi cu stări fiziologice (creşterea, graviditatea) sau patologice specifice. Rezultatele sunt dezastruoase: zeci de milioane de oameni global sunt condamnate la degradare fizică, psihică şi intelectuală, la complicaţii medicale şi chirurgicale şi deces”, a explicat medicul.

De ce este anemia o problemă atât de importantă? Dr. Balcan spune că hemoglobina este cărăuşul oxigenului. Cum toate ţesuturile necesită oxigen pentru buna funcţionare şi dezvoltare, ba chiar în cantitate crescută în cursul efortului, durerii, febrei sau frisonului, concluzia este logică: mai puţin oxigen la celule înseamnă proastă funcţionare şi îmbolnăvire.

Mai departe, pentru a compensa deficitul de oxigen, inima unui om sănătos pompează mai mult sânge = puls mai mare, efort cardiac crescut. De asemenea, anemicul respiră mai frecvent pentru a creşte aportul de oxigen, deci iată şi un efort pulmonar crescut. Ca urmare, pentru o perioadă şi la un organism sănătos, anemia se poate compensa în acest mod, cu preţul oboselii, chiar şi la efort minim.

Medicul a subliniat că, la pacienţii la care anemia coexistă cu boli pulmonare, insuficienţă cardiacă sau ischemie miocardică, acestea se agravează ducând la creşterea mortalităţii. Este valabilă, însă, şi reciproca: bolile cardio-pulmonare agravează expresia clinică a anemiei, astfel încât ea se manifestă la nivele mai mari de hemoglobină în sânge decât la omul sănătos. De obicei, examenul clinic, hemoleucograma, sideremia, tensiunea arterială, pulsul, EKG, anamneza pun diagnosticul. Aşa că, dacă este nevoie, se studiază forma şi mărimea globulelor roşii sau se pot recomanda alte investigaţii. În plus, se poate solicita consult de către un medic hematolog, în cazuri mai severe/dificile.