Creierul uman este irigat de patru vase majore de sânge, iar atunci când pe unul dintre acestea apare o dilatare, o umflătură, este clar că este vorba despre un anevrism cerebral. Atunci când unul dintre aceste vase se rupe, creierul se inundă de sânge, iar în funcţie de gravitatea hemoragiei, pot apărea probleme la nivel cerebral.

Dr. Ruxandra Tănase, medic neurolog, spune că cele mai multe anevrisme apar sporadic. Acestea sunt anevrismele cerebrale saculare, care apar în 85% din cazuri, la bifurcaţia unei artere cerebrale, în circulaţia cerebrală anterioară şi în 15% din cazuri, în circulaţia cerebrală posterioară.

Desigur, există boli ce pot fi asociate cu anevrismele cerebrale, cum ar fi rinichiul polichistic, displazia fibromusculară, malformaţiile arterio-venoase, bolile de ţesut conjunctiv, sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos sau sindromul Osler-Weber-Rendu.

Cel mai comun mod de prezentare al unui anevrism cerebral este ruperea acestuia şi producerea unei condiţii grave: hemoragie subarahnoidiană anevrismală. O astfel de hemoragie subarahnoidiană se manifestă printr-o cefalee extrem de violentă, descrisă de pacient ca cea mai puternică durere de cap din viaţa sa. De asemenea, aceasta poate fi asociată cu o pierdere a cunoştinţei pentru câteva minute sau chiar mai mult. În acelaşi timp, pot fi prezente crize de epilepsie, deficite neurologice, meningism şi chiar comă.

Mai grav este că un procent de circa 20% dintre pacienţii care suferă o ruptură anevrismală decedează înainte să ajungă la spital, iar alţii mor, în ciuda tratamentelor aplicate de medici. Bineînţeles, există şi situaţii în care unele anevrisme cerebrale cresc în dimensiuni, fără a se rupe, apăsând pe structurile cerebrale învecinate. În acest fel, apar deficitele neurologice focale, paraliziile nervilor cranieni şi crizele de epilepsie.