În zilele noastre, se discută despre pandemia eating-disorders, iar specialiștii trag un semnal de alarmă în ceea ce privește numărul tot mai mare al adolescenților ce suferă de tulburări de comportament alimentar, observându-se şi o creștere a numărului de cazuri de anorexie nervoasă în rândul bărbaților.

În tulburările de comportament alimentar sunt incluse anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi binge-eating. Toate acestea derivă dintr-o obsesie anormală legate de greutatea corporală, specifică csid.ro.

Anorexia nervoasă se caracterizează printr-o imagine corporală distorsionată (imaginea clasică a femeii anorexice o reprezintă o persoană subponderală care se uită în oglindă şi își vede propria reflexie distorsionată, ca o femeie supraponderală/obeză) şi o frică patologică, anormală de îngrășare, ce determină ca pacienta să ţină diete drastice, ce conduc în final la slăbirea excesivă a pacientei, aceasta ajungând „piele şi os”.

Pacientele de obicei sunt într-o stare alertă, sunt ostile şi pot avea o atitudine refractară. Pielea poate avea o nuanță portocalie şi se pot observa vene dilatate. Sistemul muscular este slab reprezentat, forma musculară este de obicei păstrată. La inspecția cavitații bucale putem observa carii dentare sau dinţi demineralizați, în special la pacientele care își induc vărsăturile. Țesutul mamar fie rămâne la dimensiuni constante, fie își micșorează volumul.

Primul pas în tratarea anorexiei constă în reabilitatea nutrițională. „Negocierea” nutriționistului cu pacienta, astfel încât persoana cu anorexie să aibă, ideal, creșterea ponderală în jur de 200-400 grame/zi.

De preferat să existe şi un psiholog cu supraspecializare în tulburările alimentare, care poate ajuta pacienta cu anorexie. Se discută despre terapia individuală, terapia de grup pentru persoanele anorexice, terapia familială (implicarea familiei pacientului anorexie este vitală). Psihoterapia poate fi dificilă.