Xeroza cutanată (uscarea pielii) este o afecțiune ce poate fi întâlnită la toate categoriile de vârstă și care poate apărea pe orice parte a corpului. Factorii declanșatori sunt de natură exogenă (mediu) sau endogenă (dezechilibru hormonal, alte afecțiuni asociate, terapie medicamentoasă concomitent administrată).

Conform Romedic.ro, tegumentul sănătos necesită un conținut hidric de 10-15%, aspect remarcat prin elasticitate și suplețe. Astfel, pielea uscată deține fie substrat fiziologic (copii, vârstnici), fie fiziopatologic (atopie, ihtioză), iar din punct de vedere clinic, aspectul variază considerabil.

Conduita terapeutică de bază a afecțiunilor care asociază tegumente uscate este reprezentată de emoliente, eficacitatea lor fiind demonstrată prin refacerea straturilor lipidice distruse și creșterea conținutului hidric tegumentar, cu reducerea semnificativă a procesului de exfoliere și îmbunătățirea funcției de barieră a pielii.

De asemenea, în cadrul procesului de îmbătrânire pot fi observate fenomene precum reducerea grosimii stratului epidermal, scăderea turnover-ului celular și a capacității stratului cornos de a lega molecula de apă.

Apariția sau agravarea xerozei la persoanele susceptibile este influențată de prezența factorilor exogeni sau endogeni.

Dintre factorii exogeni, recunoaștem: fenomene climatice (vânt rece, căldură, expunere la soare), factori comportamentali (spălarea frecventă, repetată), anumite produse cosmetice sau de îngrijire personală, detergenți, alți factori de mediu (aerul provenit din sistemele de încălzire sau răcire).

Factorii endogeni adesea implicați sunt reprezentați de dezechilibrele hormonale (menopauza cauzează modificări la nivelul conținutului lipidic și al glicozoaminoglicanilor) și medicație.