Mania persecuției este o stare patologică caracterizată printr-o teamă persistentă și nejustificată a unei persoane că ceilalți vor să îi facă rău. Unele teorii sugerează că anumite dezechilibre chimice din creier pot contribui la dezvoltarea unor astfel de gânduri, deoarece condiția apare în multe cazuri simultan cu alte tulburări psihiatrice. În aceste contexte, neurotransmițători, care sunt esențiali pentru transmiterea semnalelor între celulele nervoase, pot fi afectați, ceea ce determină apariția simptomelor de persecuție. Cu toate acestea, cauzele exacte ale maniei persecuției nu sunt pe deplin înțelese.

Convingerea de a fi persecutat este evidentă, dar există și alte simptome care pot însoți această convingere, cum ar fi anxietatea crescută, hipervigilența și comportamentul evitant. Simptomele secundare, susțin specialiștii, mai puțin specifice, pot include: tulburări de somn (datorate fricii persistente); izolarea socială (datorată temerii de a fi hărțuit sau rănit); potențiale probleme de relație cu cei dragi (din cauza neîncrederii); interpretarea greșită a evenimentelor sau a intențiilor celorlalți; răspunsuri defensive excesive la feedback sau critică. Studiile sugerează că indivizii cu un istoric familial de tulburări psihiatrice au un risc mai mare de a dezvolta mania persecuției. Totodată, evenimentele traumatice sau perioadele prelungite de stres pot declanșa sau exacerba sentimentele de persecuție.