Dacă aveţi impresia că nu mai aveţi auzul la fel de bun ca în tinereţe, spre exemplu, este posibil să vă confruntaţi cu o problemă. Totuşi, dacă aveţi această suspiciune de mai multă vreme şi totuşi nu aţi făcut nimic în această direcţie, nu trebuie să vă speriaţi. În general, unei persoane îi ia destul de mult timp de la momentul în care sesizează că ar putea avea o problemă de auz şi până la momentul în care efectiv caută o rezolvare sau un tratament. Din păcate, pentru majoritatea adulţilor, instalarea şi agravarea hipoacuziei sau scăderii de auz se întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Pentru scăderea auzului, de cele mai multe ori, se învinovăţeşte stilul de vorbire al celuilalt.

În general, aceste persoane nu îşi dau seama de ceea ce nu aud, dar vor remarca că nu înţeleg vorbirea, în special vocile copiilor care au tonalităţi înalte, subţiri. Pe de altă parte, familia sau prietenii sunt cei care vor observa primii că o persoană prezintă dificultate în auz.

Cert este că persoana cu scădere de auz va avea dificultăţi în a înţelege ce se vorbeşte dintr-o altă cameră. Cel mai des, cei cu scădere de auz, se plâng că nu înţeleg vorbirea în locurile zgomotoase (restaurant, recepţii, cine în familie, în maşină, în avion). Conversaţiile în grupuri sunt în special dificile pentru aceste persoane, mai ales dacă se vorbeşte în acelaşi timp.

Mai mult decât atât, scăderea auzului poate genera conflicte între persoana afectată şi ceilalţi membri ai familiei, mai ales din cauza insistenţelor familiei de a căuta tratament şi a refuzului hipoacuzicului de a recunoaşte realitatea. Desigur, pentru copiii cu deficit de auz, situaţia este diferită.

Tocmai de aceea, părinţii trebuie să fie atenţi la dezvoltarea limbajului anormal sau întârziat al copilului. Alte indicii se pot regăsi în lipsa de atenţie şi obţinerea rezultatelor slabe la şcoală. Din acest motiv, este necesar să se efectueze screening-uri auditive. Motivul poate fi portul prelungit de căşti audio, cu muzica la volum mare. Cercetătorii sunt de părere că ascultatul la căşti audio interne a muzicii la volum crescut este unul dintre factorii principali de scădere de auz la adolescenţi.

Problema avansează odată cu vârsta

Mai grav este că dacă există o scădere de auz, sunt şanse crescute ca aceasta să progreseze odată cu înaintarea în vârstă. În privinţa tinerilor, problema poate interveni în mod negativ în dezvoltarea socială şi în educaţie, motiv pentru care părinţii trebuie să monitorizeze volumul la care copiii lor ascultă muzică.

Regula principală în reglajul volumului la căştile audio interne este următoarea: dacă părintele aude sunetele din căşti atunci când se află lângă copil, atunci volumul muzicii este prea ridicat.

Cum ne protejăm de zgomote puternice? Blocăm zgomotul prin aplicarea de dopuri speciale pentru urechi. Apoi, putem evita, pur şi simplu, zgomotul, în sensul că punem mâinile peste urechi şi ne îndepărtăm de zgomot. De asemenea, putem reduce volumul zgomotului dacă acest lucru este posibil.

În cazul în care nu aveţi grijă de urechile dumneavoastră, riscaţi să vă pierdeţi auzul. Ca soluţie salvatoare, a declarat dr. Victor Loghin, medic specialist ORL, audiometria tonală, vocală şi impedansmetria sunt tehnici de depistare a pierderilor de auz, a precizării tipului de pierdere şi a cauzelor acestora, în scopul unei mai bune adecvări a tratamentului, individualizat pentru fiecare caz în parte.

În plus, impedansmetrul de tip Titan poate face determinări complexe, inclusiv teste de permeabilitate tubară, utile diagnosticului unor anumite forme de pierdere de auz.