Anorexia apare, mai frecvent, în rândul adolescenţilor, dar nu numai. Poate fi o afecţiune de sine stătătoare, ca urmare a afectării percepţiei imaginii corporale, fiind o tulburare de comportament alimentar.

Persoanele anorexice se văd altfel decât sunt în realitate, fenomenul numindu-se dismorfism. Persoanele anorexice au o preocupare excesivă pentru siluetă şi refuză să mănânce. Acestea sunt mereu stresate, au relaţii sociale şi ocupaţionale perturbate, suferă de depresie şi de sentimentul singurătăţii.

Anorexia se manifestă prin refuzul de a mânca, exerciţii fizice practicate la extrem, administrare de diuretice în mod excesiv, orice metode pentru a pierde în greutate deşi persoana este excesiv de slabă. Pot apărea complicaţii medicale cum ar fi pierderea menstruaţiei sau incapacitatea de a te ridica din pat datorită stării accentuate de slăbiciune. Persoanele anorexice se văd mult mai grase decât sunt în realitate şi au o viziune deformată asupra corpului lor.

Din acest motiv, în psihoterapie se insistă pe imaginea de sine, stima de sine, acceptarea propriei persoane. Cele mai multe persoane anorexice nu apelează la psihoterapeut din proprie voinţă, ci sunt aduse de familie.