Laringita la copii este o afecţiune a căilor respiratorii superioare, localizată la nivelul laringelui, ea putând fi de etiologie virală sau bacteriană. Forma cea mai gravă a laringitelor este cea de etiologie bacteriană.

Frecvenţa acestei boli este mai mare în sezonul rece şi se caracterizează prin simptome caracteristice, reprezentate de o tuse cu o rezonanţă specifică, numită tuse bitonală. De asemenea, aceasta se asociază cu o răguşeală a vocii numită disfonie, dar şi cu o tulburare la intrarea aerului în căile respiratorii, care poartă numele de dispnee inspiratorie şi se însoţeşte de un zgomot particular al trecerii aerului prin acest laringe îngustat şi inflamat, cu denumirea de cornaj.

„Toate aceste elemente laolaltă realizează, în termeni medicali, sindromul laringian. Desigur, aceasta este o situaţie alarmantă. Trebuie menţionat că primele semne apar la domiciliu. Laringita este una din afecţiunile care, de regulă, nu pot fi tratate acasă în primele 24-48 de ore, existând riscul inflamaţiei laringelui şi a imposibilităţii pătrunderii aerului şi a respiraţiei. Mai mult decât atât, laringita acută este considerată o urgenţă pediatrică, iar în aceste situaţii, părinţii trebuie să se adreseze neapărat unui serviciu specializat”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, prof. univ. dr. Valeria Stroia, medic specialist pediatru.

Ea a mai spus că afecţiunea nu se tratează decât cu o medicaţie specifică şi nu cu una empirică, cu sfaturi şi recomandări din partea familiei, pentru că simptomele amintite pot evolua gradat de la uşor, mediu, spre sever.

Un copil diagnosticat cu laringită îşi revine, de obicei, după aproximativ două zile, pentru că sub tratamentul adecvat, antiinflamator, simptomele cedează.