Simţiţi ceva în neregulă în zona genitală? De vină pot fi condiloamele acuminate, adică negii care pot apărea în această zonă a corpului. Dr. Luminiţa Cristurean, medic dermatolog afirmă că un pacient se poate confrunta cu o singură verucă sau chiar un grup de negi. În timp, aceşti negi îşi modifică dimensiunea, diametrul lor variind între unu şi zece milimetri. Perioada de incubaţie variază, însă, între 2-3 luni şi 6-8 luni sau mai mult.

Mai grav este că leziunile condilomatoase pot produce sângerare, senzaţie de arsură, fisuri, cauzând anxietate, dar mai ales teamă, oamenii gândindu-se, deseori, că au cancer. Localizarea cea mai frecventă la bărbaţi este şanţul balano-prepuţial, inelul prepuţial, glandul, iar la femei labiile, zona vaginală. Desigur, condiloamele acuminate se pot localiza şi perianal, cu predominanţă la homosexuali.

De asemenea, boala se poate asocia cu leziuni extragenitale premaligne, cum ar fi boala Bowen, condilomatoza gigantă Buschke-Lowenstein, care reprezintă o formă agresivă de condilomatoză ce simulează un epiteliom invaziv şi distructiv.

„Infecţia comună cu papilomavirusul uman (HPV) este de obicei cu transmitere sexuală. Din cele peste 160 de serotipuri de HPV, doar câteva pot cauza veruci genitale. Unele tipuri de HPV pot provoca cancer de col uterin, iar alte tipuri pot cauza cancer la nivel, anal, al penisului, cavităţii bucale şi gâtului. Cele mai multe sunt, însă, benigne.

Condiloamele genitale apar în diferite mărimi și forme. Unii oameni au una, două veruci, alţii nenumărate”, a explicat medicul.

Condiloamele au dimensiuni diferite

Cel mai frecvent, condiloamele sunt mici, excrescenţe diseminate de culoarea pielii sau un pic mai închisă. Alteori, ele sunt ca un grup de umflături care arată ca o conopidă. Unele pot fi ridicate sau plate, netede. Cel mai adesea nu au nici un simptom, dar există şi situaţii în care bolnavul are senzaţia de mâncărime, arsură sau sângerare.

Dermatologul a precizat că orice persoană activă din punct de vedere sexual se poate contamina cu papilomavirus uman, îndeosebi cu stereotipurile care pot provoca verucile genitale.

Specialistul susţine că cel puțin jumătate dintre persoanele active sexual au avut o infecție cu HPV, afecţiunea fiind mai des întâlnită înaintea vârstei de 30 de ani.

„Sunt oameni care nu dezvoltă condiloame, au o imunitate antivirală înnăscută, alţii scapă de virus în câțiva ani, iar apoi nu mai sunt contagioşi. Cert este că o persoană care are sistemul imunitar slab din cauza unei boli, cum ar fi cancerul sau SIDA nu poate lupta eficient cu virusul, iar condiloamele pot lua forme gigantice. De-a lungul timpului, cercetările au constatat că fumătorii au un risc mai mare pentru a dezvolta condiloame genitale decât persoanele care nu fumează.

Uneori, şi copiii pot avea condiloame genitale, dar astfel de cazuri sunt mai rar întâlnite. Oricum, o mamă infectată poate transmite virusul la copilul ei în timpul naşterii, iar localizarea leziunilor este de obicei laringiană. De asemenea, copiii se pot autoinocula cu tulpini virale de la propriile veruci vulgare (negii obişnuiţi de la degete). În concluzie, transmiterea se poate face prin contact sexual de orice fel, naștere (de la mama infectată la copil), dar şi autoinoculare de la verucile obişnuite”, a adăugat dr. Cristurean.

Oricum, indiferent de metoda de tratament aleasă, pacienţilor li se va recomanda utilizarea prezervativelor timp de câteva luni de la vindecarea clinică.