Extracția dentară este o procedură terapeutică foarte frecventă în medicina dentară. Aceasta este indicată în multiple situații, precum dinți care nu mai pot fi păstrați pe arcadele dentare (prin efectuarea unor procedee terapeutice) sau când există înghesuiri dentare, iar medicul ortodont recomandă extracția dentară a anumitor dinți de pe arcadele dentare. Deși este considerată a fi o procedură simplă, există situații când extracția dentară se desfășoară cu dificultate.

Cauzele unei extracții mai dificile țin de mai mulți factori: gradul de distrucție al dintelui de extras; numărul de rădăcini; prezența unor procese patologice la vârful rădăcinilor etc. În urma extracției dentare, are loc o sângerare ușoară, de la nivelul gingiei și osului alveolar (porțiunea din osul maxilar care a susținut rădăcina dintelui). Astfel, se formează un cheag de sânge, care, în mod normal, ar trebui să favorizeze vindecarea locului extracției.

Potrivit dr. Andreea Kui, procesul de vindecare al plăgii postextracționale are mai multe faze din punct de vedere histologic, proces inițiat de celulele sanguine. De cele mai multe ori, chiar și atunci când extracția dentară s-a desfășurat fără probleme, pacientul poate resimți durere la nivelul locului extracției dentare. Aceasta pentru că în prima fază a vindecării osoase, apare, de fapt, un proces inflamator, care se manifestă și prin durere. În realitate, durerea resimțită variază de la un pacient la altul, fiind în strânsă legătură și cu gradul de sensibilitate al fiecărei persoane. În mod normal, durerea resimțită este medie spre ușoară și poate fi ținută sub control sub administrarea unor medicamente antialgice obișnuite.

„Cu toate acestea, durerea resimțită de pacient în urma unei extracții dentare este în strânsă legătură cu dificultatea procedurii. Atunci când medicul a fost nevoit să înlăture o parte din osul alveolar pentru a putea accede la rădăcina dintelui (respectiv de a o extrage), procedura este mai complicată, traumatizează suplimentar țesuturile la nivel local, respectiv procesul de vindecare se va produce mai greu. Pentru a reduce durerea post-extracțională, medicul dentist va recomanda pacientului să își administreze medicamente antialgice obișnuite. De obicei, disconfortul va dispărea de la sine în aproximativ 3-5 zile. Atunci când extracția dintelui a fost una chirurgicală (adică medicul a fost nevoit să reducă din osul alveolar), pacientul poate resimți o durere mai puternică, însă va fi ținută sub control tot cu medicamente antialgice obișnuite pe o perioadă de până la şapte zile. Există, însă, situații când durerea nu se reduce sub administrarea acestor medicamente. Durerea poate fi sau nu asociată unui edem local (umflarea gingiei sau chiar a obrazului şi a buzei”, a explicat medicul.

Totodată, infecția plăgii post-extracționale se poate produce din motive variate - fumatul, vârsta înaintată, anumite boli metabolice (diabetul zaharat), afecțiuni care reduc imunitatea sistemică, lipsa unei igiene orale corespunzătoare etc. Cel mai probabil, în această situație s-a produs o infecție a plăgii post-extracționale, iar pacientul trebuie să se prezinte la medicul dentist pentru a stabili cu exactitate motivul acestor simptome și pentru a recomanda un tratament corespunzător.

O situație particulară este aceea când cheagul de sânge (rezultat în urma producerii hemostazei locale) nu s-a format, iar osul alveolar rămâne neprotejat. Astfel, la câteva zile după extracție, pacientul resimte o durere medie spre puternică, ținută sub control pentru câteva ore, sub acțiunea medicamentelor antialgice, însă aceasta reapare. Și în această situație este recomandat ca pacientul să se prezinte cât mai repede la medicul dentist pentru a primi un tratament corespunzător.