Există situații în care bebelușii mult așteptați să aibă probleme cu auzul, deci să fie hipoacuzici, deși se comportă la fel ca și cei cu auz normal. Aceste deficiențe nu pot fi observate prea ușor în primele luni de viață și, tocmai de aceea, testarea de auz are o importanță majoră.

Cum se poate depista hipoacuzia la nou-născuți? Dr. Victor Loghin, medic primar ORL, spune că acest lucru se poate realiza prin intermediul unui aparat special, iar rezultatul se află în câteva minute.

„Este esențial ca această testare să se realizeze cât mai precoce, după prima săptămână de la naștere, pentru ca deficiența să poată fi tratată cât mai eficient. Nu vă temeți, testarea este nedureroasă și neinvazivă”, a explicat specialistul.

Ce este această hipoacuzie sau auz slab? Cu toate că urechile copilului hipoacuzic sunt pe deplin formate la naștere, nervii care fac legătura între urechi și creier sunt încă incomplet dezvoltați. Ei se vor maturiza prin stimulare, odată cu procesarea vorbirii și cu dezvoltarea limbajului.

Așa se face că un copil diagnosticat cu hipoacuzie nu va auzi decât sunetele foarte slabe din mediul său sau nu va auzi deloc.

Hipoacuzia poate fi congenitală, atunci când copilul se naște cu această problemă, dar se poate dobândi și după naștere din diferite motive: infecții bacteriene și virale, în special infecția cu citomegalovirus, icter prelungit cu valori mari ale bilirubinei, scor APGAR mic, traumatisme.

Cea mai frecventă cauză de hipoacuzie este, însă, otita medie supurată. Mai grav este că o hipoacuzie nediagnosticată la timp va încetini procesul vorbirii și achizițiile cognitive, iar unii dintre copiii hipoacuzici vor avea probleme pentru tot restul vieții.