Practicile obstetrice din timpul travaliului şi naşterii sunt responsabile de faptul că unii copii nu reuşesc să se ataşeze la sân, imediat după naştere. Separarea copilului de mamă este, de asemenea, una dintre cauzele importante. Contactul „piele pe piele” şi aducerea copilului în aceeaşi cameră cu mama, imediat după naştere, sunt importante pentru ataşarea copilului la sân. Dacă nou-născutul este bine, nu trebuie să fie dus la unitatea de terapie neonatală, doar pentru că mama a suferit o operaţie de cezariană, de exemplu.

„Copiii din unitatea de terapie neonatală primesc biberon, adesea, pentru că mamele nu sunt acolo să îi hrănească. Mama este îndemnată să lase copilul la maternitate, sub pretextul că are nevoie să se odihnească şi să se refacă după naştere, mai ales dacă a născut prin cezariană. Dar nu există nicio dovadă care să arate că mamele separate de copii sunt mai odihnite. În realitate, ele sunt mai puţin stresate şi dorm mai bine dacă sunt alături de copiii lor. Bucuria pe care majoritatea mamelor o trăiesc atunci când îşi ţin copiii în braţe, îi mângâie şi îi pun la sân face, adesea, ca oboseala să dispară ca prin magie”, explică Liliana Tudose, educator prenatal, consilier alăptare.