Boala celiacă sau intoleranţa autoimună la gluten este o afecţiune cronică autoimună care afectează, în principal, intestinul subţire și care este declanșată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic. Altfel spus, aceasta indică o suferinţă a intestinului, dar, în același timp, poate afecta și alte sisteme și organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuro-psihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice).

La ora actuală, boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% din populaţie.

„Factorul declanșator este reprezentat de gluten, proteina care se găsește în grâu și în proteine similare din orz, secară etc. Reacția imună duce la inflamație intestinală și afectarea absorbției substanțelor nutritive. Eliminarea glutenului din dietă este urmată, însă, de ameliorarea și normalizarea arhitecturii microscopice intestinale.

Trebuie precizat și că există o anumită predispoziție genetică pentru boală, care se poate determina prin analize de laborator. De asemenea, boala apare mai frecvent la unele grupuri de risc, precum pacienți cu diabet zaharat de tip I, tiroidită autoimună sau în unele sindroame genetice (Down, Turner, Williams)”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Adriana Bălașa.

Manifestările clinice clasice sunt cele gastrointestinale și apar, în mod special, la copilul mic, la doar câteva luni după introducerea glutenului (cereale, biscuiți, pâine) în alimentație. Acești copii pot prezenta diaree cronică, vărsături, dureri abdominale recurente, distensie abdominală, stagnare ponderală. În plus, semnele extra-digestive sunt mai frecvente și pot apărea la orice vârstă.

Din nefericire, acești copii pot avea leziuni de dermatită herpetiformă, pot stagna în greutate, pot suferi de afectarea smalțului dentar ori de vreo anemie care nu răspunde la tratamentul cu fier. La toate acestea se poate adăuga pubertatea întârziată și oboseala neexplicată.