Durerea este, poate, cel mai comun simptom, care apare aproape în cadrul tuturor afecţiunilor. Din păcate, acest simptom este şi foarte greu de suportat, tocmai pentru că acesta variază, de la o persoană la alta, ca intensitate şi durată, în funcţie de afecţiunea de care persoana respectivă suferă.

În majoritatea cazurilor, durerea vine şi pleacă, poate fi un simptom uşor al unei afecţiuni trecătoare şi nu cruţă pe nimeni, unele persoane făcând cunoştinţă cu ea încă de la naştere. Câteodată, durerea anunţă afecţiuni grave, greu de vindecat sau incurabile, iar de foarte multe ori, aceasta devine cronică, devenind un „însoţitor” permanent, pacienţii fiind obligaţi să se obişnuiască cu ea şi să o accepte.

Ziua Mondială de Luptă Împotriva Durerii, marcată pentru prima dată în 2004, este sărbătorită, anual, la mijlocul lunii octombrie.

„Abia în ultimii ani, medicina a început să recunoască faptul că durerea cronică constituie o boală, de sine stătătoare, după ce, mult timp, aceasta a fost considerată o problemă de ordin psihologic şi trecută cu vederea. Durerea cronică, neuropată, a fost considerată, în trecut, drept «boala invizibilă», ce afectează zeci de milioane de oameni, la nivel mondial, fără a fi recunoscută ca atare în medicină”, au explicat medicii specialişti de la Centrul medical Iowemed.
Potrivit acestora, durerea determină apariţia unor modificări complexe, fizice şi psiho-sociale, cu consecinţe greu de suportat: imobilizarea, deprimarea sistemului imunologic şi creşterea riscului de îmbolnăvire, perturbarea somnului, scăderea poftei de mâncare, dependenţa de medicamente, de familie, de sistemele de îngrijire comunitare, suprasolicitarea sau utilizarea ineficientă a serviciilor medicale, scăderea performanţei profesionale, incapacitatea temporară de a lucra sau chiar apariţia de handicapuri profesionale, izolarea de societate, anxietatea, depresia şi chiar sinuciderea.

Durerea are unitate de măsură

Specialiştii spun că ameliorarea durerii ar trebui sa devină unul din drepturile omului, fie că este vorba despre durerea pricinuită de cancer, SIDA, sau orice alta boală dureroasă. Pentru ameliorarea sau chiar stoparea durerii, în prezent, se folosesc diferite medicamente, analgezice, şi se recurge la tratarea cauzei care provoacă durerea, fiecare afecţiune având tratament distinct, în funcţie de etiologia sa. Astfel, pentru a se realiza acest lucru, există tot felul de procedee, de la administrarea de medicamente şi efectuarea unor proceduri fizioterapeutice, până la intervenţii chirurgicale de amploare.

Primul instrument pentru măsurarea durerii a fost creată în anul 1940, de către James D. Hardy. Aceasta se numeşte „dol”, iar instrumentul menit să măsoare durerea se numeşte „dolorimetru”.

„Se spune că un organism uman poate suporta numai până la 45 doli durere. Cu toate acestea, în momentul naşterii, o femeie simte până la 57 doli durere, potrivit unor studii. Acest lucru este similar cu durerea a 20 de oase rupte în acelaşi timp. Cel mai bine ar fi ca nimeni să nu aibă parte de nicio durere. Şi, dacă totuşi aceasta este prezentă, persoanele afectate nu trebuie să ezite în a cere ajutor de specialitate”, mai spun specialiştii „Iowemed”.

Durerea cronică afectează extraordinar de mult viaţa persoanelor afectate, unele fiind nevoite să urmeze tratament medicamentos pe perioade lungi sau chiar pentru toată viaţa.

Împreună cu medicul de familie, se poate găsi o soluţie, însă medicii îi sfătuiesc pe toţi cei care se confruntă cu dureri, să nu lase lucrurile nerezolvate, să facă invetigaţii, pentru că sunt cazuri în care durerea duce la depresie şi, implicit, la degradarea vieţii de familie, sociale şi personale.