De cele mai multe ori, boala obstructivă carotidiană duce la apariţia celor mai multe accidente vasculare ischemice. De fapt, boala este determinată de localizarea ateromatozei la nivelul arterelor carotide. Partea proastă este că boala carotidiană este o problemă serioasă de sănătate, deoarece ea poate produce accident vascular cerebral.

Creierul uman primeşte sânge cu oxigen şi substanţe nutritive prin intermediul a patru artere, două artere carotide şi două artere vertebrale. Ateroscleroza carotidiană (boala carotidiană) se produce atunci când arterele se îngroaşă cu depozite de colesterol şi calciu, fiind pe locul trei ca frecvenţă după arterele coronare şi cele ale membrelor inferioare. Dr. Roxana Condurache susţine că aceste plăci de ateroscleroză îngustează arterele şi îngreunează scurgerea sângelui către creier sau se pot rupe, aşa încât bucăţi din ele vor bloca vase de sânge mai fine de la nivelul creierului.

Cert este că, în ambele cazuri creierul nu mai primeşte suficient sânge, ceea ce provoacă AVC, cu paralizia unei jumătăţi a corpului şi a feţei sau cu moarte. Aproape un sfert din accidentele vasculare cerebrale au ca şi cauză îngustarea arterelor carotide. „La ora actuală, cel mai frecvent mod de a descoperi boala carotidiană este în urma unui AVC. Analizele făcute, după producerea sa, vor arăta îngustarea sau blocarea arterelor carotide. Mai grav, trei sferturi din aceşti pacienţi care suferă un AVC din cauza arterelor carotide au înainte semne prevenitoare sub forma atacului ischemic tranzitor (AIT). Un AIT este o tulburare de funcţionare a creierului temporară şi de mică amplitudine: slăbiciune, amorţeala feţei sau membrelor, dificultăţi de vorbire sau de vedere (puncte colorate sau negre, momente scurte de orbire sau vedere în gri). Aceste dereglări durează mai puţin de 24 de ore, după care pacientul îşi revine pe deplin”, a explicat medicul.

În prezent, cel mai eficace tratament pentru boala carotidiană este îndepărtarea plăcii care blochează artera. Operaţia se numeşte endarterectomie carotidiană şi se poate realiza cu anestezie locală sau generală. De precizat că la unii pacienţi îngustarea carotidei poate fi localizată într-o zonă dificilă sau starea generală de sănătate a pacientului pot face operaţia riscantă. Pentru angioplastia carotidiană medicul introduce un tub lung şi fin, numit cateter, până la nivelul carotidei, apoi un alt cateter cu balonaş, cu care va presa placa la peretele arterial, lărgind vasul.

După aceea, el va plasa un conduct fin de metal numit stent, pentru a menţine carotida deschisă. Deoarece este o tehnică relativ recentă, rezultatele pe termen lung şi abilitatea de a preveni accidentele vasculare cerebrale sunt încă studiate.