Ambliopia, cunoscută mai mult ca boala „ochiului leneș” este o afecțiune oftalmologică întâlnită cu precădere în rândul celor mici şi se referă la performanța slabă a unuia dintre ochi, dezvoltându-se în special în primii șapte ani de viață. Practic, creierul ignoră din ce în ce mai mult imaginile primite de la organul afectat și se bazează doar pe cel sănătos. În timp, problema se agravează și vederea ochiului neutilizat şi ignorat de creier se degradează continuu.

De regulă, ambliopia este unilaterală, deci afectează doar un ochi, dar poate fi și bilaterală (ambii ochi sunt afectați). Boala poate avea forme ușoare (acuitate vizuală peste medie), medii sau severe (capacitatea ochiului leneș este sub 10-20%). Potrivit dr. Mariana Drăghici, vederea slabă a unuia dintre ochi poate trece neobservată pentru o perioadă îndelungată, mai ales în cazul copiilor. Din acest motiv, sunt recomandate controale de specialitate periodice, pentru a descoperi din timp orice problemă oculară. Incidența sa este estimată la trei din 100 de copii. Atenţie, însă! Afecțiunea poate apărea și la adulți.

„Partea proastă este că, pe lângă slăbirea vederii unui ochi, pot fi prezente și alte simptome sau semne care să indice o posibilă ambliopie: alinierea necorespunzătoare a unuia dintre ochi sau ochi încrucișați, înclinarea frecventă a capului, pleoapă căzută etc.

Alteori, pacienţii se confruntă cu diminuarea percepției corecte a adâncimii și aprecierea greșită a distanțelor”, a explicat medicul.

Specialistul susţine că, în momentul în care oamenii se nasc, simțul văzului începe să evolueze și să se maturizeze în interacțiunea cu mediul. Se estimează că dezvoltarea sa este completă la patru ani. Desigur, acest lucru depinde de maturizarea fiecărui copil. Deși ochii captează și transmit imaginile, cortexul vizual este responsabil de procesare și interpretare, astfel că stimularea acestei zone este vitală în primii ani de viață.

Dacă ceva interferează cu acest proces, va afecta dezvoltarea și modul în care cortexul și ochii lucrează împreună. Uneori, acest lucru se întâmplă în mod neuniform sau asimetric, iar creierul nu poate recunoaște semnalele de la ambii ochi în mod egal. Atenţie! Un ochi leneș este o scădere a acuității vizuale doar pe o parte. Ca urmare, un ochi a cărui capacitate este mai mică decât cea normală cu cel puțin 20% este considerat ambliopic. Totuşi, trebuie clarificat faptul că persoanele cu ambliopie nu sunt leneșe şi nu este vina lor ce se întâmplă cu ochii, deoarece nu pot controla funcționarea acestora. Semnele clasice includ următoarele: percepție slabă a adâncimii, estimarea distanței până la diverse obiecte fiind dificilă, tendința de strângere a ochilor pentru a vedea mai bine, înclinarea capului pe partea ochiului leneș, imposibilitatea de a distinge detaliile. Cert este că diagnosticarea precoce și tratamentul acestei probleme pot preveni complicațiile.