Boala papagalului este o afecțiune care apare relativ rar, dar poate avea consecințe grave. Aceasta mai este cunoscută și sub numele de psitacoză sau ornitoză și este o infecție respiratorie bacteriană zoonotică, adică poate fi transmisă de la animale la oameni, în acest caz de la păsări. Cauza principală a bolii este bacteria Chlamydia psittaci care afectează mai ales păsările din familia psitacinelor cum ar fi papagalii, perușii, vrăbiile, porumbeii și altele. Acest agent patogen poate supraviețui în mediu timp de câteva luni, fiind extrem de rezistent.

Cauzele Bolii Papagalului sunt legate, în mare parte, de contactul cu păsările infectate. Transmiterea bolii, susțin specialiștii, se face în special prin inhalarea bacteriilor din aer.

Acest lucru se poate întâmpla atunci când o persoană se află în apropierea unei păsări bolnave care tocmai a eliminat bacteriile prin excreții sau atunci când se curăță cușca acesteia. De asemenea, poate fi transmisă prin mușcătura unei păsări infectate sau prin contactul direct cu sângele ori excrețiile (urină, fecale), ouăle ori inclusiv penele acesteia. Simptomele primare ale bolii sunt variate și pot apărea la diferite intensități, în funcție de individ. Febra, durerile de cap, oboseala, durerile musculare și frisoanele sunt printre cele mai comune simptome. De obicei, acestea apar între 1-3 săptămâni după expunerea la bacteria care cauzează boala. În unele cazuri, simptomele pot apărea după o perioadă mai lungă de timp, ceea ce poate complica procesul de diagnosticare. În cazuri severe, pacienții se pot confrunta cu probleme respiratorii cum ar fi tusea și dificultățile de respirație.