Odată cu instalarea pubertăţii, în jur de 12 -13 ani, adolescenţii devin conştienţi de calităţile şi defectele lor fizice, iar acest lucru poate duce la apariţia unei afecţiuni, numită bulimie. Atunci când adolescenţilor li se pare că au o greutate corporală mai mare decât ar trebui şi sunt nemulţumiţi de imaginea fizică, unii dintre aceştia recurg la tot felul de metode pentru a slăbi, cu acordul părinţilor sau nu.

Această tulburare alimentară, bulimia, este mai frecventă la fete decât la băieţi şi afectează adolescenţii fizic şi psihic într-un mod dramatic. De obicei, aceşti copii se ascund de părinţi, de aceea sunt greu de descoperit, însă cu cât afecţiunea este descoperită mai devreme, cu atât copilul are şanse să se recupereze mai rapid.

„Tinerii care suferă de bulimie se alimentează excesiv, după care îşi provoacă vomă, intenţionat, pentru a nu asimila elementele nutritive din alimente, ca să nu se îngraşe. Aceşti copii au o stimă de sine căzută, au probleme nerezolvate, suferă, sunt neînţeleşi de către părinţii lor sau sunt marginalizaţi de către colegi. Ei trebuie ajutaţi de părinţi să depăşească această situaţie şi trebuie cerut ajutorul unui medic specialist, pentru a fi verificată starea de sănătate”, explică dr. Doina Catrinoiu, medic specialist diabet şi nutriţie.

Adolescenţii cu această tulburare alimentară se simt vinovaţi, ruşinaţi şi le este frică. Aceştia ajung să consume laxative, diuretice, să îşi suprasolicite corpul prin sport excesiv şi să acumuleze o serie de afecţiuni care le pot pune viaţa în pericol. Orice părinte care suspectează că unul dintre copii are o astfel de problemă, trebuie să se prezinte cu el, iniţial, la medicul de familie, pentru îndrumare către un psiholog, psihiatru, nutriţionist sau specialist în boli metabolice şi nutriţie. Cauzele care stau la baza acestei afecţiuni sunt psihologice. Copiii predispuşi la astfel de tulburări alimentare sunt cei cu traume emoţionale sau la care bulimia se găseşte în istoricul familial.

Cum se manifestă un copil cu bulimieSimptomele severe ale afecţiunii apar abia atunci când boala este într-un stadiu foarte avansat. „Câteva dintre semnele bulimiei sunt: greutate foarte scăzută, în ciuda faptului că adolescentul mănâncă, uneori, cantităţi mari de alimente, crampe abdominale, vărsături frecvente (provocate), ciclu menstrual neregulat sau absenţa menstruaţiei; stimă de sine scăzută; privitul obsesiv în oglindă, retenţie urinară; depresie; tulburări de alimentaţie (refuză anumite alimente) etc. În urma prezentării la medic, copilului i se va face o serie de analize, pentru a determina daunele produse organismului”, mai spune specialistul.

Bulimia se poate trata, dar trebuie să se intervină cât mai repede, iar copilul să coopereze. De regulă se face terapie, împreună cu familia şi individuală, precum şi o reabilitare nutriţională, însă fiecare caz este diferit, aşa că se tratează diferit.

Părinţii pot influenţa foarte mult percepţia copilului asupra imaginii de sine, aşa că aceştia trebuie să fie foarte atenţi cum li se adresează copiilor, pentru a le crea o atitudine pozitivă şi o stimă de sine ridicată. Starea de sănătate, fizică şi psihică, a copiilor este consolidată prin insuflarea unui stil de viaţă sănătos, a unei alimentaţii echilibrate, precum şi a unei vieţi active (practicarea unui sport).