3049 vizite
20-09-2017
0 comentarii
Schizofrenia este o tulburare mintală severă în care pacienţii interpretează realitatea în mod anormal şi se comportă deviant. Potrivit dr. Diana Cîrjaliu-Meliu, medic psihiatru, această afecţiune este o boală cronică, intens dizabilitantă, dacă nu este tratată din timp, adecvat şi toată viaţa. Simptomele schizofreniei variază, dar includ întotdeauna idei şi interpretări delirante, halucinaţii şi alterări în forma gândirii care duc, în final, la pierderea contactului cu realitatea şi la imposibilitatea funcţionării familiale, profesionale şi sociale.
„De exemplu, pacientul este ferm convins că este urmărit, înşelat, iubit în secret, că cineva complotează împotriva lui sau că Dumnezeu l-a ales pentru a salva omenirea, că extratereştrii i-au furat organele pentru studii şi i-au implantat microcipuri etc). Halucinaţiile reprezintă voci de oameni care discută cu bolnavul sau despre el, fără să-i poată vedea, deşi vocile se aud din apropiere. Analiza percepţiilor auditive este extrem de importantă pentru diagnosticarea corectă a schizofreniei”, menţionează medicul specialist.
Gândirea şi vorbirea dezorganizată sunt simptome sesizabile de către oricine; comunicarea este ilogică; asociaţiile şi legăturile între cuvinte sunt pierdute. Alte simptome specifice sunt: tumbe puerile, agitaţie impredictibilă, mătănii, sărituri sau gesturi fără scop, utilitate şi finalitate, posturi bizare sau inadecvate; neglijarea igienei; absenţa emoţiilor, indiferenţa faţă de orice; pierderea intereselor, a voinţei şi dorinţelor, renunţarea la orice activitate, retragerea socială.
Bolnavii de schizofrenie devin din ce in ce mai ostili, atunci când membrii familiei le invadează spaţiul, aşa încât aceştia ajung să prefere să-i lase în pace.
„Cea mai mare toleranţă a avut-o o mamă care şi-a internat fiul după opt ani de recluziune în cameră. Părul nu mai putea fi spălat şi pieptănat, aşa că a trebuit tuns zero, iar barba îi ajungea până la brâu.Forumurile psihiatrice abundă în strigăte de ajutor ale aparţinătorilor bolnavilor de schizofrenie care asistă, ani de zile, neputincioşi, la degradarea mentală a acestora. Şi totuşi, tratamentul este necesar şi încă urgent”, mai spune medicul specialist.
Schizofrenia nu se vindecă
Odată diagnosticată, schizofrenia trebuie tratată toată viaţa. După un an de la debut, schizofrenia este deja cronică şi este nevoie de aproximativ şase luni de tratament susţinut pentru ameliorare.
Potrivit medicului psihiatru, „întrucât spitalizarea nu poate fi mai lungă de o lună, tratamentul trebuie făcut acasă, deci toată povara revine familiei. Cu cât tratamentul este mai precoce, cu atât şansele de remisiune sunt mai mari. Pacienţii cu schizofrenie nu au conştiinţa bolii, mai mult, aceştia refuză consultul psihiatric, internarea sau tratamentul, problemă care devine o cauză majoră a alterării relaţiei cu familia”.
Diagnosticul de schizofrenie este dramatic, nu încercaţi să negaţi realitatea, nu amânaţi consultul psihiatric şi tratamentul.
Netratată, schizofrenia ruinează vieţi
Complicaţiile afecţiunii sunt: gânduri sau tentative suicidale; auto-vătămare; tulburări de anxietate şi depresie; abuz de alcool, tutun sau droguri; incapacitatea de a munci sau învăţa; probleme financiare, legale, vagabondaj; izolarea socială; moartea precoce prin neglijarea afecţiunilor somatice; abuzarea de către alţii.
Schizofrenia se tratează cu neuroleptice. Acestea sunt medicamente care blochează acţiunea nivelului crescut de dopamină, cauză a halucinaţiilor şi delirurilor.
„Încă nu s-a descoperit formula ideală, dar neurolepticele din noua generaţie reprezintă una din cele mai mari realizari ale secolului XXI. Neurolepticele clasice aveau multe efecte adverse: scădeau tensiunea arterială, produceau uscăciunea mucoaselor, constipaţie şi deteriorare cognitivă, distonie acută, rigiditate, tremor parkinsoniform şi diskinezie tardivă, transformau oamenii în nişte roboţi fără sentimente, apatici. Noile neurolepticele nu sunt perfecte, nu vindecă schizofrenia, dar permit o remisiune completă a simptomelor şi o viaţă absolut normală, cu conservarea funcţiilor intelectuale, a activităţilor şi a profesiei”, explică medicul.
Atenţie, este o certitudine că, în una, două luni de la întreruperea tratamentului, simptomele recidivează. Cu fiecare nou episod, leziunile cerebrale se accentuează, iar remisiunea se obţine mai greu.