De obicei, molarii de minte apar după vârsta de 18 ani. Datorită poziţiei pe care o au, medicii spun că aceştia ar trebui periaţi pe rând, fiecare în parte. În caz contrar, ei se cariază mult mai repede şi trebuie extraşi. Desigur, există şi alte situaţii în care stomatologul este nevoit să recurgă la metoda extracţiei.

„Eu decid să fac extracţia unui molar de minte atunci când acesta este rupt, nu are suficient spaţiu ori dacă provoacă durere, sunt cariaţi puternic sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot caria. Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist, pentru a putea favoriza mai bine igiena molarului din faţa lor, care are un rol important în masticaţie”, a precizat dr. Daniela Enache, medic dentist.

În cazul în care se observă că molarul are loc în cavitatea bucală, atunci se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă. Trebuie precizat că un molar de minte este important într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă ar trebui să se facă numai dacă este absolut necesar.

De asemenea, dacă sunt netratate, aceste măsele de minte pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului. La acestea se adaugă şi probleme la mestecat şi chiar complicaţii, precum boli gingivale, infecţii, carii, chisturi sau înghesuirea dinţilor.

Ca urmare, faceţi-vă o radiografie, pentru a putea vedea cu exactitate care este poziţia molarului şi în ce condiţii se poate realiza extracţia.

„Există situaţii în care apar complicaţii locale, pentru că măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare, printr-un strat subţire de os. În acest caz, se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite pe cât posibil suflatul nasului, exerciţiile fizice şi chiar strănutul”, a completat specialistul.

Aşa cum era de aşteptat, imediat după realizarea extracţiei se va simţi un disconfort, asociat uneori cu durerea, dar care poate fi tratat cu analgezice şi antiinflamatoare. În plus, nu este exclus să apară şi infecţia, asta din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. Alte simptome cu care pacientul s-ar putea confrunta sunt umflăturile, care variază de la un pacient la altul, dar şi sângerările, care sunt considerate a fi normale.

Dacă este necesar, pacientul poate folosi şi apa de gură, ceaiuri dezinfectante de salvie sau muşeţel. Totodată, nu se recomandă consumul alimentelor dure, fierbinţi sau foarte reci.