Oamenii de ştiinţă susţin că pacienţii care au suferit un atac de cord se pot întoarce la muncă, fără să le fie viaţa pusă în pericol. Aceştia sunt de părere că imediat după un astfel de eveniment neplăcut se întâmplă, uneori, dar mai rar, ca pacientul să nu îşi mai poată îndeplini sarcinile anterioare. Studiile arată că între 67% şi 93% dintre bolnavii care suferă de un sindrom coronarian acut şi de angină instabilă (dureri în piept) se întorc la muncă în aproximativ două-trei luni. Totuşi, după un an, unul din patru renunţă. Probabilitatea revenirii la serviciu depinde de decizia pacientului. Urmează, desigur, factorii psihologici, precum lipsa de încredere, depresia şi anxietatea. De asemenea, condiţia medicală a pacientului, împreună cu tipul de muncă desfăşurat, pot avea un impact asupra lui. Dacă implică efortul fizic, oamenii cu insuficienţă cardiacă şi cu instabilitate a ritmului cardiac ori cu ischemie, ar putea întâmpina probleme, deoarece acestea reduc performanţa fizică.

Conform statisticilor, oamenii care fac muncă fizică, cu un nivel scăzut socio-economic şi de educaţie, au cele mai mari şanse să renunţe după un an. Acest lucru este valabil în special pentru cei care sunt şi fumători sau supraponderali. Cea mai bună cale este să vă întoarceţi la slujba pe care o ştiţi. Pe de altă parte, pacienţii care au avut un atac de cord mai puţin grav, cu restaurarea completă a fluxului de sânge, care îşi iau medicamentele şi care nu au un dispozitiv implantat se pot întoarce la locul de muncă fără alte măsuri de precauţie. Dacă în primele două luni simţiţi că nu puteţi ţine pasul, schimbaţi slujba, nu asteptaţi până devine imposibil de gestionat şi renunţaţi.