Educaţia făcută la Şcoala Brâncovenească nu are ca scop să formeze meseriaşi, comercianţi, savanţi sau profesori, ci să formeze români adevăraţi

Marele nostru savant, profesorul Simion Mehedinţi, spunea că a educa înseamnă a integra pe copil în neamul din care face parte. Pornind de la această definiţie a educaţiei, înţelegem de ce nu poate exista o pedagogie universală, valabilă pentru toate neamurile. Pedagogia trebuie să ţină seama de particularităţile neamului. De la marele Eminescu ştim că civilizaţia adevărată răsare din rădăcini proprii, nu din copierea obiceiurilor străine şi a instituţiilor străine. Trăsătura cea mai cuprinzătoare şi mai definitorie a neamului nostru este armonia - spunea Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. Prin urmare, educaţia românească trebuie să fie o educaţie armonioasă. Între ştiinţele exacte şi cele umaniste trebuie să existe echilibru. În caz contrar, vom avea fie un savant-robot, fie un visător lipsit de rigurozitate şi coerenţă.

Educaţia făcută la Şcoala Brâncovenească nu are ca scop să formeze meseriaşi, comercianţi, savanţi sau profesori, ci să formeze români adevăraţi. Un român adevărat va fi un bun meseriaş, un bun comerciant, un bun savant sau un bun profesor. Pe bună dreptate, Ernest Bernea spunea că „societatea şi civilizaţia căreia aparţinem, pentru a se reface, are nevoie de un om complet, echilibrat şi armonios”. Prof. Ioan Vlăducă, Director ştiinţific, Şcoala „Sfinţii Martiri Brâncoveni”