Deseori, lăcrimarea excesivă sau epifora oculară este cauzată de conjunctivita alergică și bacteriană și este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care oamenii ajung la medic. Aceasta este cauzată, de regulă, de hipersecreția de lacrimi. Problema poate fi de origine congenitală sau poate avea la bază diverse afecțiuni, precum modificările anatomice, alergiile sau infecțiile.

Medicii afirmă că lacrimile se scurg prin canalul nazolacrimal, ele fiind produse în glanda lacrimală și se scurg prin punctele superioare și inferioare ale canaliculelor. Apoi, ajung în sacul lacrimal și canalul nazolacrimal, prin care se scurg direct în nas. Canaliculele sunt legate de fisura palpebrală, în timp ce sacul lacrimal este legat de nări și sinusurile paranazale. Prin urmare, orice afecțiune a tractului respirator superior poate provoca lăcrimarea excesivă.

De obicei, producția excesivă de lacrimi este asociată cu expunerea la frig, medii poluate, substanțe chimice sau corpuri străine care acționează ca iritant (conjunctivită alergică). De asemenea, problema este întâlnită în caz de uscăciune a ochilor (hipersecreție lacrimală reflexă), dar și când există erori de refracție necorectate sau nediagnosticate sau când există o rinită alergică. În plus, pe lângă lăcrimarea excesivă, pot apărea dificultăți de vedere și iritația conjunctivei. Simptomele pot fi exacerbate, însă, de elemente naturale, cum ar fi frigul, polenul sau vântul. În funcție de cauza lăcrimării, pot apărea și alte simptome, cum ar fi: senzație de arsură, durere oculară, senzație de corp străin în interiorul ochiului.