La ora actuală, cataracta este una dintre principalele afecțiuni oftalmologice ale vârstnicilor. În această patologie, cristalinul capătă diverse grade de opacitate, acesta fiind o lentilă intraoculară naturală care permite luminii să ajungă la retină pentru a observa lumea din jurul nostru. Această funcție este posibilă datorită transparenței sale. Zonele opace generează o scădere a acuității vizuale. Tocmai de aceea, trebuie să știți că pregătirea adecvată înainte de o operație de cataractă este extrem de importantă. În plus, o evaluare minuțioasă permite recunoașterea factorilor de risc ai fiecărui pacient, anticipând diverse situații, atât în intervenția chirurgicală, cât și în refacerea ulterioară. Printre bolile care cresc riscul de complicații în operația de cataractă se numără următoarele: glaucomul, retinopatia diabetică, hipertensiunea arterială, sindromul de pseudoexfoliere, diferite defecte de dilatare a pupilei. În plus, susțin medicii, în timpul intervenției chirurgicale în sine, pot apărea unele situații nedorite care afectează rezultatele. Aceste complicații nu sunt dese și depind parțial de tehnica utilizată.

Complicațiile intraoperatorii sunt direct legate de situația preoperatorie și se referă, în general, la opacitatea capsulei posterioare, care reprezintă principala complicație după operația de cataractă. Aceasta este cauza scăderii acuității vizuale prin declanșarea vederii încețoșate. Practic, capsula posterioară a cristalinului este una dintre structurile rămase în urmă în timpul operației de extracție, deoarece susține cristalinul intraocular. Opacitatea capsulei posterioare apare atunci când celulele care sunt eliminate în timpul procedurii rămân reziduale. Migrarea acestor elemente către capsulă, care are o conformație ce îi conferă transparență, împiedică trecerea luminii.