Abcesul dentar reprezintă o „punguță” de puroi care se formează în zona apicală sau periapicală a dintelui, ca urmare a unei infecții bacteriene. Abcesul provine de obicei dintr-o infecție bacteriană ce s-a acumulat în pulpă sau țesutul moale al dintelui. Bacteriile formează placa bacteriană, ca un produs secundar al alimentelor mestecate și al salivei. Placa bacteriană se acumulează la nivelul dinților, dăunând atât lor, cât și gingiilor.

Dacă placa bacteriană nu este îndepărtată prin periaj dentar regulat și adecvat, bacteriile se pot răspândi în interiorul pulpei dentare sau la nivelul gingiilor. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la formarea unui abces.

În cazul abcesului periapical, bacteriile pătrund în pulpa dintelui prin găuri mici cauzate de cariile dentare ce afectează stratul exterior dur al dintelui. Cariile descompun inițial stratul mai subțire aflat sub smalț, numit dentină.

Ulterior, cariile avansează și pătrund în pulpa dintelui, aceasta infectându-se. Această afecțiune este cunoscută sub denumirea de pulpită dentară. Abcesele parodontale pot apărea și ca rezultat al unor proceduri dentare care au provocat dezvoltarea unor pungi parodontale. În unele dintre situații, deteriorările gingiilor pot duce la abcese parodontale, chiar dacă nu există parodontita.

Mulți pacienți nu știu, însă, foarte multe despre modul în care se produce un abces la măsea. Cauzele care pot determina o asemenea infecție dentară gravă sunt infecția bacteriană a pulpei dentare, cariile netratate și traumatismele care se soldează cu afectarea smalțului dentar.