Atunci când o femeie însărcinată optează pentru naştere naturală, după ce deja a avut una sau două naşteri prin operaţie cezariană, lucrurile pot decurge normal, dar sunt şi cazuri în care pot surveni o serie de probleme.

Una dintre cele mai grave probleme, care poate ameninţa viaţa mamei, dar şi a fătului, este ruptura uterină. Această complicaţie se produce, de obicei, în timpul travaliului. Astfel, uterul se rupe în dreptul cicatricei rămasă în urma operaţiei cezariene. În acest caz, se impune de urgenţă scoaterea copilului prin metoda chirurgicală.

Riscul de ruptură uterină creşte în cazul unui copil prea mare pentru vârsta gestaţională sau din cauza inducerii travaliului, a traumatismelor abdominale survenite în timpul sarcinii, a poziţiei nepotrivite a fătului, pentru naşterea vaginală.

„Semnele care indică producerea unei rupturi uterine includ ritmul cardiac anormal al fătului, deoarece acesta intră în aşa-zisa «suferinţă fetală». Durerea mult mai mare decât în cazul unui travaliu normal este un alt semn al unei eventuale rupturi uterine. În cazul unei naşteri vaginale după cezariană, femeia însărcinată, care se află în travaliu, este atent monitorizată de medicul curant, pentru ca acesta să intervină cât mai repede, în caz de suferinţă fetală, pentru a nu se ajunge la complicaţii grave, precum pătrunderea placentei în cavitatea abdominală, şoc, septicemie etc.”, explică dr. Ioana Buda, specialist obstetrică şi ginecologie.

În cazul unei rupturi uterine, fătul poate suferi leziuni neurologice, din cauza lipsei de oxigen. Cât despre mamă, aceasta poate suferi hemoragie puternică sau, în cazuri severe, se poate impune chiar histerectomia (îndepărtarea uterului).