În termeni medicali, sincopa reprezintă o pierdere temporală a stării de conștiență care se manifestă prin imposibilitatea de menținere a tonusului postural, cu evoluție autolimitantă. Persoana în cauză își recuperează starea de conștiență fără a avea nevoie de intervenție medicală în acest sens. Se află, însă, în situația în care nu își mai amintește ce s-a întâmplat cu ea sau în jurul ei pe durata timpului scurt în care a sincopat.

Sunt multe situații și condiții medicale care se pot manifesta prin sincopă, dar mecanismul este unul similar care constă în reducerea perfuziei cerebrale cu limitarea fluxului sanguin și a aportului de oxigen și nutrient către celulele țesutului cerebral și a sistemului reticulat activator ascendent (SRAA) responsabil de starea de conștiență a organismului.

Cercetările au stabilit că existența unei sincope în antecedentele patologice personale ale pacientului este un predictor al recurenței acesteia la un interval variabil de timp.

Posibilele cauze ale sincopei pot fi de natură reflexă (sincopa vasovagală), ortostatică, asociată administrării unor medicamente, de cauză cardiacă sau neurologică. În unele situații, sincopa poate avea o etiologie necunoscută când criteriile de clasificare nu întrunesc încadrarea acesteia în nici una dintre categoriile menționate. Cauzele subiacente de origine cardiacă și neurologică necesită evaluare și monitorizare atentă. Ele ascund afecțiuni medicale cu potențial vital pentru persoana în cauză.