Căscaţi prea des? Lăsând deoparte stările de oboseală, când această reacţie a organismului este absolut firească, specialiştii spun că acesta este, de fapt, o consecinţă a proastei oxigenări a sângelui. În acelaşi timp, fenomenul poate apărea în cazul unor boli precum insuficienţa cardiacă, epilepsia, encefalita sau migrenele, dar şi când există carenţele de fier şi de magneziu. Deseori, oamenii au tendinţa de a căsca des şi când petrec mai mult timp într-o încăpere neaerisită sau foarte aglomerată. Cu toate acestea, avertizează dr. Raluca Popa, sunt boli care se manifestă prin căscat excesiv.

„De exemplu, atunci când avem de-a face cu o persoană anemică, aceasta poate căsca foarte des. De ce ? Pentru că lipsa fierului din organism înseamnă, automat, scăderea hemoglobinei, principalul cărăuş al oxigenului în sânge. Apoi, lipsa de magneziu este a doua cauză frecventă a căscatului. Printre simptomele lipsei de magneziu din organism se numără somnolenţa, apatia, confuzia, puterea de concentrare scăzută şi durerile de cap. Desigur, şi bolile de inimă se manifestă prin căscat mai des. În astfel de situaţii, sângele nu se oxigenează pe deplin”, a explicat medicul.

Nu în ultimul rând, căscatul poate fi un semnal al bronşitei cronice şi al altor suferinţe ale plămânilor. Alte afecţiuni care se manifestă şi prin căscat des sunt epilepsia, encefalita, tumorile cerebrale şi scleroza multiplă, declanşate de slaba oxigenare a creierului. (M.Ş.)