De-a lungul timpului, psihologii şi psihiatrii au evidenţiat importanţa legăturii emoţionale dintre mamă şi copilul său. Dragostea ce i-o poartă încă din burtă, varietatea de cuvinte pe care le împărtăşeşte cu fătul, impregnează psihicul şi memoria celulară a copilului, subliniind principalele puncte forte ale personalităţii care îl va însoţi întreaga viaţă. În ultimii ani, în urma sondajelor efectuate în rândul femeilor s-a constatat că aproape o treime din ele, practic, nu s-au gândit niciodată la copilul cu care erau însărcinate.

Ca urmare, copilaşii născuţi ulterior au avut la naştere o greutate mai mică decât media şi au fost diagnosticaţi cu diferite tulburări digestive şi de tulburări nervoase mai des decât ceilalţi nou-născuţi.

În concluzie, susţin specialiştii, mamele nu erau conştiente de faptul că psihicul în dezvoltare al copilului era alimentat de propriile senzaţii ale mamei şi de gândul că nevoia de iubire este esenţială înainte de naştere. „Legătura emoţională dintre mamă şi făt este una profundă. În timpul sarcinii, dacă organele mamei suferă anumite afecţiuni, copilul transferă celule stem mamei pentru a repara sau ameliora regiunea afectată”, a declarat dr. Andrei Nicolae Zisu, medic specialist Obstetrică- Ginecologie.