Jocul este principala activitate a copilului mic. Este activitatea prin care copilul primeşte informaţii despre tot ce îl înconjoară. Prin joc, copiii îşi dezvoltă competenţele emoţionale - ei reuşesc să se exprime mai bine prin joc decât prin cuvinte, pot să înveţe cum să îşi regleze emoţiile, să afle cum se pot rezolva conflictele, să înveţe să negocieze.

Prin folosirea simbolică a obiectelor şi jucăriilor, copiii îşi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. De asemenea, este stimulată şi dezvoltarea limbajului - mai ales prin conversaţia cu adulţii care participă la joc, dar şi cu ceilalţi copii.

Jocul ajută copilul şi în dobândirea unei bune dexterităţi manuale şi o bună coordonare ochi-mână ce vor fi importante atunci când copilul va învăţa să scrie.

„Pentru a stimula jocul, trebuie să oferiţi copilului obiecte cât mai variate - cuburi, obiecte casnice nepericuloase. Lăsaţi-i posibilitatea de a se juca cât mai variat, în casă şi în aer liber, în centre de distracţie, la prieteni. Jocurile în aer liber pot contribui la ameliorarea stărilor de agitaţie şi a emoţiilor negative.

Copiii au nevoie mai degrabă să se joace cu alţi copii şi nu singuri. Jocul împreună cu părinţii are valoare pentru că favorizează o bună relaţie părinte-copil, copilul simţindu-se apreciat atunci când părintele îi acordă timp, atenţie şi încurajări.

Mai ales în timpul jocului, părintele va evita să fie critic şi să impună propria viziune. De asemenea, jocul trebuie să fie o plăcere. Lăsaţi copilul să conducă jocul, nu intraţi în competiţie cu copilul”, a explicat psiholog Adrian Gemănaru.