Erupția dentară se referă la procesul prin care dințișorii celui mic străpung gingiile și încep să fie vizibili. Primii dinți temporari erup în jurul vârstei de șase luni, în timp cei ultimii dinți temporari erup în jurul vârstei de 30 de luni. Se consideră normal și atunci când intervalul de erupție pentru primii dinți este cuprins între lunile patru și zece, iar, pentru ultimii dinți, între lunile 20 și 36. În schimb, a precizat dr. Carmen Trufaș, erupțiile întârziate sunt cele atunci când primul dinte erupe după vârsta de un an, iar ultimul dinte, după vârsta de trei ani. Este important de reținut că, în multe cazuri, erupțiile dentare urmează un tipar moștenit genetic, așadar dacă știți că primii voștri dinți au erupt mai târziu, este posibil ca același lucru să se întâmple și în cazul copilului. Ordinea de erupție a dinților de lapte este următoarea: incisivii centrali- între șase și 12 și luni, incisivii laterali- între nouă și 16 luni, caninii, între 16 și 23 de luni, molarii principali, între 13 și 19 luni, iar molarii secundari, între 22 și 24 de luni. Între șase și 12 ani, rădăcinile celor 20 de dinți de lapte se degenerează, ceea ce va permite înlocuirea acestora cu 32 de dinți definitivi. Molarii terțiari, sau măselele de minte, nu au o versiune temporară și erup, de regulă, în perioada adolescenței târzii. Din cauza proastei orientări de erupție sau a tendinței de a înghesui ceilalți dinți, molarii de minte sunt adesea scoși, ei neservind niciun rol în procesul de masticație.