Cataracta este o boală care poate evolua până la opacifierea totală a cristalinului, determinând astfel alterarea acuităţii vizuale. Potrivit specialiştilor, principala cauză de apariţie a cataractei o reprezintă afectarea metabolismelor cristalinului: tulburări ale gradului de hidratare, diferite deficite de selenium, zinc şi cupru din organism, hiperglicemia (diabetul zaharat) sau hipoglicemia. În funcţie de debutul acestora, se cunosc mai multe categorii de cataractă: congenitală (prezentă încă de la naştere), infantilă (care debutează în prima copilărie) sau cataracta adultului. Trebuie ţinut cont de faptul că multe dintre bolile care afectează globul ocular se pot însoţi de cataracta: uveite, glaucom, tumori oculare, retinopatii.

La copii, însă, opacifierea se poate manifesta şi izolat, dar se poate vorbi de o adevărată cataractă doar atunci când aceste opacifieri deprimă acuitatea vizuală. Cataracta congenitală este o cauză importantă de orbire la copil. Din fericire, statistic, mai puţin de 1% dintre nou-născuţi au cataractă congenitală, care se poate constitui ca o boală izolată sau se poate asocia cu anumite anomalii metabolice sau sindroame malformative. În acelaşi timp, cataracta congenitală se poate asocia cu anomalii ale metabolismului fosfo-calcic şi cu anomalii ale metabolismului lipidic, protidic sau glucidic.

Studii recente au demonstrat faptul că infecţiile cu virus herpetic, rubeola, toxoplasmoza sau deficitul de vitamine pot fi incriminate în favorizarea apariţiei cataractei congenitale. Atenţie! Evoluţia acestei forme de boală depinde de particularităţile disfuncţiilor anatomice, dar şi de asocierea cu alte tipuri de morbidităţi (oculare sau sistemice). Cataracta totală sau cea unilaterală are de cele mai multe ori o evoluţie nefavorabilă, chiar şi atunci când pentru terapie sunt utilizate tehnici chirurgicale avansate.