Chiar dacă simptomele sunt similare, aceste două probleme au cauze diferite şi îi afectează diferit pe cei mici. Părinţii trebuie să ştie să facă diferenţa între alergia la un anumit aliment şi intoleranţa alimentară, pentru a aborda situaţia din unghiul potrivit.

„Intoleranţa alimentară este consecinţa unei reacţii chimice, fiind cauzată de alimente cum ar fi: brânzeturi fermentate, conserve din carne, peşte, albuş de ou, căpşuni, fragi, zmeură, ciocolată, carne roşie, banane, tomate, struguri etc. De asemenea, aditivii alimentari care se găsesc în anumite alimente din comerţ sunt cauze frecvente ale intoleranţelor alimentare. Cei mai des implicaţi aditivi sunt benzoaţii, nitriţii şi glutamatul monosodic, cu rol de conservare sau accentuare a gustului preparatelor”, a declarat dr. Cristina Mirică, medic pediatru.

Simptomele intoleranţelor alimentare nu sunt atât de severe comparativ cu cele din alergiile alimentare. Prevenirea intoleranţelor alimentare se face prin excluderea din dieta copilului a produselor cu aditivi, respectarea unei diete echilibrate şi prelucrarea cât mai naturală a alimentelor.

„În schimb, alergiile alimentare apar când sistemul imunitar dezvoltă o reacţie anormală la proteinele din alimente, rezultând creşterea anticorpilor alergici numiţi IgE. Acestea pot avea o reacţie imediată sau un efect întârziat, în cazul acestora din urmă, simptomele apar după ore sau zile de la consumarea alimentului respectiv”, precizează medicul specialist.

Când simptomele sunt imediate apar vărsături, crampe abdominale, umflarea buzelor sau a tegumentelor din jurul ochilor, mâncărimea pielii, umflarea limbii, gust metalic sau, în cazuri mai severe, tulburări respiratorii cu senzaţie de sufocare. Simptomele dispar relativ repede dacă alimentul problemă este identificat şi nu mai este consumat de către copil.

Pentru a evita acest tip de reacţii se recomandă prelucrarea termică a fructelor şi a legumelor, cu excepţia nucilor şi a seminţelor care sunt contraindicate în dieta copiilor predispuşi la alergii.
Simptome care ar trebui să atragă atenţia părinţilor şi care ar trebui să îi convingă să apeleze la un specialist sunt greţurile şi vărsăturile, crampele abdominale, scaune cu mucus sau sânge, mâncărimea pielii sau erupţii, umflarea buzelor şi a limbii, respiraţie dificilă, tuse sau respiraţie şuierătoare.