Cauterizarea este metoda chirurgicala prin care se ard tesuturile care inconjoara o rana. Acest lucru se face in scopul vindecarii rapide a ranii si prevenirea sangerarii. Cauterizarea se poate face in aproape orice parte a corpului. Acest proces exista de secole, desi in trecut tehnica era mult mai rudimentara decat cea practicata in prezent. Astazi cauterizarea chimica si electrica este utilizata pe scara larga. Desi aceste metode nu mai au aproape nimic in comun cu cele primitive, presupun in continuare, diverse riscuri. Cauterizarea sau diatermia, implica arderea celulelor cervicale cu ajutorul caldurii, electricitatii sau substantelor chimice. Procedura este cel mai frecvent utilizata la pacientele care sufera de conditii precanceroase prezente la nivelul colului uterin. Cauterizarea poate fi efectuata in cabinetul medicului sau la spital, implicand disconfort minim. Cu toate acestea, in urma cauterizarii se pot forma cicatrici care ar putea interfera cu interpretarea rezultatelor testelor papanicolau realizate ulterior. Infectia este cea mai frecventa complicatie care poate sa apara dupa cauterizare. Infectia unei rani presupune prezenta si multiplicarea bacteriilor care cauzeaza o reactie. Printre agentii care provoaca infectii pot fi: fungi, bacterii sau protozoare. Infectiile pot fi declansate din diverse cauze: de la igiena improprie a persoanei care a suferit o cauterizare, pana la nutritia deficitara sau sistem imunitar slabit. Orice rana sau leziunie se poate infecta, indiferent de tipul procedurii implicate inclusiv cauterizare. O infectie nu doar ca intarzie viteza de vindecare a unei rani, dar aceasta poate fi una dintre principalele cauze de morbiditate si mortalitate. Tratarea infectiilor Pentru tratarea infectiilor ranilor cauterizate, medicul va recomanda administrarea tintita de antibiotice dupa identificarea tipului de infectie (fiind necesara antibiograma, in acest sens). Specialistii recomanda aplicarea de iod pe o plaga infectata, daca acest lucru este posibil, deoarece iodul este un antiseptic care poate controla foarte mult nivelul de multiplicare al agentilor patogeni. Argintul este o alta substanta care previne raspandirea infectiilor. Aplicarea acesteia pe leziunile infectate blocheaza si previne raspandirea activa a bacteriilor. Atunci cand ionii de argint patrund in celule, acestia sunt toxici pentru un spectru larg de ciuperci si bacterii. Acest proces poate fi accelerat prin utilizarea concomitenta cu unii agenti chimici, cum ar fi sulfadiazine antimicrobiene. De asemenea, tratamentul infectiilor implica drenarea corespunzatoare a acestora, pentru indepartarea puroiului din rana. In plus, se va incerca sa se tina sub control unii factori de risc cum ar fi diabetul, fumatul, hipertenisunea arteriala. Medicul poate recomanda inclusiv administrarea de vitamina C dar si intensificarea circulatiei sanguine prin exercitii fizice pentru accelerarea vindecarii.