Aproximativ o femeie din patru are uter retrovers, potrivit specialiștilor. Această particularitate anatomică, în care uterul se curbează spre zona lombară, și nu ușor spre față, cum se întâmplă în mod obișnuit, nu reprezintă, în majoritatea cazurilor, o problemă medicală. Totuși, în anumite situații, poate fi asociată cu simptome neplăcute sau chiar cu afecțiuni ginecologice.Uterul retrovers poate fi prezent încă de la naștere sau se poate dezvolta mai târziu, pe parcursul vieții. Unele femei moștenesc această particularitate, altele o dobândesc în urma unor afecțiuni sau intervenții chirurgicale pelvine. Printre cauzele frecvente se numără endometrioza, fibroamele uterine, boala inflamatorie pelvină netratată sau cicatricile rezultate după operații. De asemenea, o sarcină anterioară poate relaxa ligamentele uterine, schimbându-i orientarea.

De cele mai multe ori, femeile cu uter retrovers nu prezintă niciun simptom și află de această particularitate întâmplător, în cadrul unei consultații ginecologice.

Medicii atrag atenția că uterul retrovers, în sine, nu afectează fertilitatea și nici nu împiedică ducerea la termen a unei sarcini. Totuși, pentru femeile cu probleme de concepție, este importantă evaluarea altor afecțiuni asociate, precum endometrioza saufibroamele, care pot influența fertilitatea.

În timpul sarcinii, poziția retroversă a uterului poate provoca, temporar, presiune mai mare asupra vezicii urinare și dificultăți la ecografia abdominală din primul trimestru. După săptămânile 10–12, pe măsură ce uterul crește și depășește pelvisul, orientarea sa încetează să mai conteze.