De cele mai multe ori, molarii de minte apar în jurul vârstei de 18 și 24 de ani. Aceștia pot ieși toți sau pe rând, iar acest lucru se explică prin evoluția omului, a masticației și alimentației. Care este rolul molarilor de minte? Potrivit dr. Diana Stroie au rolul de a mesteca, a tăia și fărâmița alimentele și sunt la fel de utili că și ceilalți dacă vor crește în mod corect, susținuți de gingii și oase sănătoase. Fiind mai mici, molarii de minte trebuie periați individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenție separată, aceștia cariază mult mai repede.

Tocmai de aceea, soluția extracției este folosită numai atunci când molarii de minte sunt parțial erupți și nu au suficient spațiu. Dacă generează durere, atunci sunt cariați profund sau dacă sunt parțial îngropați în osul maxilar, în această situație ei sunt orientați spre dintele vecin pe care îl pot caria. În asemenea situații, aceștia se scot, mai ales că ei sunt inactivi în masticație și nu au antagonist.

În cazul în care se observă ca molarul are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-și urmeze erupția pe arcadă. „Oamenii trebuie să ştie că un molar de minte este foarte important într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracția acestuia, care de altfel este destul de dureroasă, ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar. În cazul în care sunt netratate, aceste masele de minte pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului, probleme la mestecat și chiar complicații, precum boli gingivale, infecții, carii, chisturi sau înghesuirea dinților”, a explicat medicul.

Desigur, în caz de extracție, pacientul va simți un disconfort, asociat uneori cu durerea, dar care poate fi tratat cu analgezice și antiinflamatoare. De asemenea, există posibilitatea apariției de infecții din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. În acest caz se administrează profilactic antibiotice. Alte efecte ce pot apărea sunt umflăturile, care variază de la pacient la pacient și sângerările, care sunt considerate a fi normale.