Astmul bronşic este definit ca fiind o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene caracterizată prin episoade recurente de wheezing, dispnee, constricţie toracică şi tuse, în special noaptea sau dimineaţa devreme.
„Majoritatea pacienţilor cu astm au istoric de rinită, iar 30-70% din pacienţii cu rinită dezvoltă astm bronşic. Sinuzita acută sau cronică reprezintă un factor de agravare a astmului la fel ca şi polipoza nazală. Infecţiile respiratorii, în special virale, dar şi bacteriene sunt printre factorii care agravează această afecţiune. Nu în ultimul rând, refluxul gastroesofagian este de trei ori mai frecvent întâlnit la pacienţii cu astm bronşic. Simptomatologia poate orienta către diagnosticul de astm bronşic, pacientul relatând episoade recurente de wheezing, dispnee, tuse seacă/mucoasă, senzaţie de constricţie toracică, cu o anumită periodicitate, repetându-se fără terapie la anumite intervale (zile, săptămâni), ulterior devenind continue, atât ziua, cât şi noaptea.
Simptomele sunt variabile în cursul aceleiaşi zile sau de la o zi la alta sau de la un sezon la altul şi intermitente, pacientul fiind normal între manifestări, cu agravare nocturnă sau dimineaţa devreme. Simptomele pot apare şi din cauza unor factori declanşatori specifici, adică alergeni sau nespecifici - fum, mirosuri puternice, aer rece, efort fizic, beta-blocante sistemice sau locale.
Simptomele se ameliorează sau dispar după tratament antiastmatic.
Diagnosticul de astm bronşic este confirmat de spirometrie - metodă recomandată pentru măsurarea limitării fluxului aerian (obstrucţia bronşică) şi a reversibilităţii acesteia după administra-rea de bronhodilatator cu durata scurtă de acţiune”, a precizat dr. Elena Danteş, medic primar pneumolog.