Pierderea completă a mirosului, în termeni medicali, se numeşte anosmie.

Această afecţiune poate surveni în mai multe situaţii, cum ar fi: din cauza unor boli cerebrale sau nervoase, din cauza inflamaţiilor şi traumatismelor foselor nazale (sinuzite, polipi nazali etc.), din cauza îmbătrânirii (a vârstei înaintate), dar poate fi şi congenitală, iar în acest caz, afecţiunea este prezentă de la naştere.

Dacă este congenitală, afecţiunea este ireversibilă, însă aceste cazuri sunt mai rare.

„De multe ori, odată cu pierderea simţului olfactiv, este afectat într-o oarecare măsură şi gustul şi se poate instala lipsa poftei de mâncare, deoarece savoarea alimentelor este dată în mare măsură de miros. Dacă se tratează cauza pierderii mirosului, există posibilitatea ca acesta să se recapete, total sau parţial”, explică dr. Carmen Mocanu, medic ORL-ist.

Există şi situaţii în care pierderea mirosului nu are nicio cauză. În cazul infecţiilor sau a unor traumatisme, pierderea mirosului este bruscă, dar în cazul vârstei înaintate, aceasta se instalează treptat.

Cauza care determină afecţiunea se stabileşte de medicul specialist, în funcţie de contextul clinic, de alte simptome prezente.

Anosmia nu este o afecţiune gravă, însă poate influenţa negativ calitatea vieţii persoanelor afectate. Cei care suferă de anosmie, fie ea şi parţială, trebuie să fie extrem de atenţi la alimentele şi lichidele pe care le consumă.