Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, femeia gravidă trece printr-o serie de transformări şi stări. Mai mult decât atât, modificările metabolice, endocrine şi fiziologice asociate acestei stări afectează într-o anumită măsură fiecare organ şi sistem. O parte dintre acestea, însă, conduc la simptome în sfera ORL şi o parte dintre afecţiunile otorinolaringologice sunt mai frecvente în cursul sarcinii.

Astfel, sângerarea nazală poate fi mai frecvent întâlnită pe timpul sarcinii, prin vasodilataţia mucoasei indusă de hormonii estrogeni. De obicei, sângerările sunt minore şi se opresc odată cu pensarea nasului între degete. De asemenea, aplicarea locală nazală de vitamina A uleioasă poate fi benefică.

Totodată, poate apărea disfuncţia tubară, care se manifestă prin senzaţia de urechi înfundate sau pocnituri în urechi, cu estomparea sunetelor, simptome care apar, în general, după primul trimestru şi care nu necesită tratament decât în cazurile deranjante pentru pacientă. Apoi, obstrucţia nazală din cursul sarcinii sau rinita de sarcină debutează, de obicei, la sfârşitul primului semestru, putând persista până la naştere şi chiar câteva săptămâni după.

„Obstrucţia nazală este însoţită de secreţie nazală apoasă. Tratamentul acestei tulburări este dificil prin faptul că multe dintre paciente cer tratament direct de la farmacie, primind decongestionante nazale topice, care, utilizate timp îndelungat, duc la suprapunerea unei rinite medicamentoase şi prin faptul că medicii sunt limitaţi în prescrierea unor medicamente sigure în cursul sarcinii. Antibioticele trebuie folosite doar în cazul apariţiei unei sinuzite, din cauza edemului generalizat al mucoasei nazale. Aerosolii nazali cu corticosteroizi pot fi foarte utili în tratamentul rinitei de sarcină sau al rinitei medicamentoase suprapuse. De asemenea, pierderea bruscă a auzului, este rareori întâlnită în cursul sarcinii normale, se asociază, în schimb, cu toxemia gravidică şi hipertensiunea de sarcină, situaţie în care se recomandă evaluare completă audiologică şi otologică şi tratamentul toxemiei”, a declarat dr. Mariana Stamate, medic specialist ORL.

Nu trebuie uitată nici laringopatia gravidarum, care este folosită pentru descrierea modificărilor funcţiei laringiene în cursul sarcinii. În acelaşi timp, se poate vorbi şi despre paralizia facială idiopatică, ce are risc maxim de apariţie în cursul trimestrului trei de sarcină, fie prin edemul cauzat de creşterea lichidului interstiţial, ce duce la compresiunea nervului în canalul său, fie prin reactivarea unui virus herpes simplex latent în cadrul imunodepresiei gestaţionale.

Nu în ultimul rând, poate apărea refluxul gastro-esofagian, simptomele fiind mai frecvente în trimestrul al treilea, când pacientele se confruntă cu senzaţia de arsură la nivelul esofagului, regurgitaţii, dureri epigastrice sau manifestări atipice, precum dureri pectorale, tuse, dureri în gât.