Nu trebuie să fii medic, ca să-ţi dai seama că în timpul sarcinii, corpul femeii suferă o mulţime de modificări. Ele trebuie să ştie, însă, că aceste schimbări se fac inclusiv la nivelul rinichiului. Ca urmare, rinichii cresc în volum cu 1-1,5 cm pe seama creşterii fluxului sanguin renal cu 30-50%. Apoi, pierderea de proteine prin urină (proteinuria) poate creşte fiziologic până la maxim 300 mg/24 ore. În acelaşi timp, este stimulată şi retenţia de apă şi sare, sub acţiunea hormonilor.

„Compresia extrinsecă a ureterelor prin uterul gravidelor produce o dilataţie a căilor urinare, ce favorizează staza urinară în căile urinare, cu risc de infecţie urinară înaltă (pielonefrita). În orice moment al sarcinii poate interveni o afecţiune la nivel renal. Există câteva afecţiuni specifice sarcinii care pot determina apariţia insuficienţei renale acute. Acestea sunt: deshidratarea severă, necroza tubulară acută, necroza corticală acută, pielonefrita, purpura trombotică trombocitopenică, nefropatia obstructivă, nefrolitiaza, sindromul anti-fosfolipidic, pre-eclampsia, eclampsia şi mai rar, se poate ajunge la necesitatea dializei la gravidele cu injurie renală acută”, a declarat dr. Liliana Tuţă, şeful secţiei de Nefrologie din cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Constanţa. Specialistul a precizat că sarcina poate agrava chiar o boală renală anterioară.

Tocmai de aceea, în momentul în care o femeie cu boală cronică de rinichi a rămas gravidă, este necesară vizita la ginecolog şi nefrolog la fiecare două săptămâni, în primele 28 săptămâni de sarcină urmând ca, până la sfârşitul sarcinii, să facă săptămânal controale.

Totodată, gravida trebuie să monitorizeze, zilnic, prezenţa proteinelor în urină cu ajutorul unui dipstick urinar (analiza calitativă) şi, în caz de prezenţă a acestora, să efectueze proteinuria/24 ore. În plus, ea trebuie să-şi măsoare în mod constant şi tensiunea arterială.