De regulă, ceaiul de tei este asociat cu ideea de relaxare, de somn ușor și nu numai. Potrivit unui studiu american, teiul are puternice proprietăți sedative. De fapt, cercetările au descoperit că poate acționa la fel ca acidul gamma-aminobutiric (GABA), o substanță care suprimă excitabilitatea neuronală. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a explica acest fenomen. Daunele oxidative cauzate de radicalii liberi pot duce la inflamație. Din fericire, unele părți ale copacilor, cum ar fi florile și mugurii, conțin antioxidanți numiți flavonoide. Mugurii conțin tilirozidă, quercetină și kaempferol. În primul rând, s-a demonstrat că tilirozidul este capabil să inhibe radicalii liberi. În al doilea rând, există dovezi științifice ce arată că kaempferolul poate reduce inflamația și poate ajuta la combaterea mutațiilor celulare. Cu toate acestea, mai sunt necesare studii în acest sens.

Pe scurt, antioxidanții din ceaiul de tei pot reduce durerea. În medicina tradițională, licoarea este folosită pentru a induce transpirația și tusea productivă în probleme minore de sănătate respiratorie, cum ar fi răceala. În unele țări se consumă una până la două căni de ceai de tei înainte de culcare pentru a stimula transpirația la adulți și la copiii cu vârsta peste 12 ani. Se crede că aceste efecte sunt produse de o combinație de compuși vegetali. Pentru a fi mai specifici, este vorba despre quercetină, kaempferol și acid p-cumaric. În plus, susțin medicii, unele componente ale ceaiului de tei, inclusiv tilirozida, rutozida și acidul clorogenic, sunt asociate cu scăderea tensiunii arteriale.