Celulita periorbitală constituie inflamația țesuturilor din regiunea ce înconjoară structura osoasă a orbitei. Termenul de celulită se referă în acest caz la procesul inflamator care afectează țesuturile moi reprezentate de dermul profund, parte constituentă a pielii și țesutul celular subcutanat.

Această celulită periorbitală este o afecțiune care se poate regăsi în toate grupele de vârstă, însă este întâlnită cel mai frecvent în rândul copiilor. Etiologia cel mai des incriminată este inflamația sinusurilor paranazale care poartă denumirea de sinuzită, alături de patologia traumatică a regiunii orbitare. În cazul celor mici, celulita periorbitală apare consecutiv extensiei unui proces infecțios localizat la nivelul sinusului etmoidal, care poartă denumirea de etmoidită. Sinusul etmoidal este prima cavitate care se pneumatizează în timpul dezvoltării organismului, acest proces având loc în cursul primelor luni de viaţă ale sugarului. Prin urmare, proximitatea acestui sinus față de orbită, precum și aspectul perforat al osului etmoid contribuie la extensia rapidă a infecției către regiunea periorbitală.

„În cadrul celorlalte categorii de vârstă, celulita periorbitală poate apărea consecutiv inoculării directe în timpul traumatismelor penetrante sau înțepăturilor de insecte cu sau fără retenție de corp străin, precum și prin extensie de la un proces rino-sinusal sau infecțios cutanat precum impetigo. Din punct de vedere etiologic, celulita periorbitală este o inflamație de natură bacteriană, iar germenii frecvent incriminați sunt stafilococul auriu, pneumococul, Streptococcus pyogenes sau Haemophilus influenzae. Acest aspect joacă un rol important în conduita terapeutică, respectiv în alegerea antibioticului corespunzător, având în vedere incidența crescută a bacteriilor multidrog rezistente”, a precizat dr. Elena Cosmina Ionescu.

Manifestările clinice ale acestei afecţiuni sunt, în general, prezente strict la nivel local, limitate unilateral și sunt reprezentate de cele cinci semne cardinale ale inflamației: durere accentuată de palparea regiunii; roșeata tegumentelor înconjurătoare; edemul pleoapei superioare și inferioare;

tegumente calde, congestive; dificultate la deschiderea ochiului.

În plus, celulita se poate asocia cu un aspect hiperemic (roșu) al conjunctivei, hipersecreție lacrimală, edem conjunctival și prezența secrețiilor. Mișcările globului ocular nu determină durere, acuitatea vizuală este conservată și presiunea intraoculară este normală.

Aceste elemente sunt importante pentru diagnosticul diferențial cu celulita orbitală, care reprezintă invazia țesuturilor din componența orbitei, evoluează cu scăderea acuității vizuale, limitarea mișcărilor globului ocular, oftalmoplegie și exoftalmie, caz în care conduita terapeutică diferă substanțial.

În cazurile în care examenul clinic este echivoc sau se ridică suspiciunea prezenței complicațiilor se vor efectua investigații imagistice precum radiografia sinusurilor, computer tomografia (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) care permit evidențierea complicațiilor rino-sinusale sau cranio-cerebrale. De asemenea, se vor recolta probe de sânge, precum și culturi din secrețiile conjunctivale.