Medicii constănţeni spun că, de foarte multe ori, pragul cabinetelor le este trecut de pacienţi cărora le pun diagnosticul de colică reno-ureterală, care reprezintă o durere lombo-abdominală produsă de iritaţia renală sau ureterală. De cele mai multe ori, situaţia se datorează mişcării pietrelor de la nivelul acestora (litiaza renală). De precizat că litiaza renală este cauza cea mai frecventă, fiind întâlnită în proporţie de 90% din cazurile de colică renală. De asemenea, durerea mai poate fi produsă de o infecţie a căilor urinare.

„Principalul simptom al colicii renale este durerea. Debutul durerii poate fi brutal, după trepidaţii, eforturi fizice, sărituri sau consumul exagerat de lichide care pot mobiliza calculii existenţi. Durerea este localizată de obicei în spate. În schimb, la calculii care migrează, durerea este localizată de obicei în flancuri. Problema este că litiaza renală poate evolua mult timp fără niciun fel de simptomatologie, aşa cum se întâmplă în cazurile calculilor ficşi, care nu împiedică scurgerea urinei”, a declarat dr. Corina Toma, medic specialist boli interne.

Bolnavii trebuie să ştie că durerea este de cele mai multe ori violentă, sub formă de colică, deşi uneori se poate manifesta şi ca o jenă lombară. Apoi, aceasta iradiază în jos, de-a lungul ureterului, spre fosa iliacă, hipogastru, labiile mari sau în testicule.

Câteodată, durerea este însoţită şi de semne locale, cum ar fi dysuria (dureri la urinare), polachiurea (micţiuni frecvente şi puţine cantitativ), care trezeşte de multe ori bolnavul noaptea şi hematuria (sânge în urină, care poate fi în cantitate redusă, când are culoare rozalie sau în cantitate mare, atunci când urina are culoarea roşie). Desigur, pot apărea şi stări de agitaţie psihomotorie, transpiraţie, greţuri, vărsături şi chiar leşin când durerea este de intensitate foarte mare.

Medicul a precizat că durerea poate dura de la câteva ore, până la câteva zile, sfârşitul durerii survenind uneori cu eliminarea calculilor prin urinat. Totodată, la mai mult de jumătate din bolnavi, calculii se pot regenera, determinând colici frecvente la intervale diferite de timp. În astfel de situaţii, bolnavul de regulă este agitat, caută o poziţie care să-i amelioreze durerea (de obicei stă în picioare), abdomenul fiindu-i uşor balonat.