Fibroamele uterine asociate cu sarcina sunt în majoritatea cazurilor lipsite de simptome. Apariţia fibroamelor nu poate fi prevenită. Durerea este cel mai frecvent simptom, mai ales în cazul tumorilor cu dimensiuni peste 5 cm în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină. Tratamentul poate fi făcut cu antialgice, însă doar la indicaţia medicului obstetrician, care va stabili dozele şi lungimea terapiei astfel încât, sănătatea fătului să nu fie afectată.

Fibroamele pot avea efecte diferite asupra sarcinii, în funcţie de dimensiuni şi localizare, printre acestea numărându-se avortul spontan, sângerări (mai ales dacă placenta este localizată la nivelul fibromului), naştere prematură, inserţie joasă a placentei, dezlipirea prematură a placentei şianomalii de poziţie ale fătului. Aceste complicaţii împiedică naşterea pe cale naturală.

Înainte de naştere, miomectomia (îndepărtarea chirurgicală a fibromului) se poate efectua în cazuri selecţionate de pierdere repetată de sarcină sau de infertilitate neexplicată. Embolizarea arterei uterine nu este indicată în sarcină, iar miomectomia se face extrem de rar, putând fi asociată cu complicaţii intraoperatorii care merg până la histerectomie (îndepărtarea uterului), explică dr. Coralia Ştefănescu, specialist obstetrică şi ginecologie.